10 definiții pentru „metaforă”   declinări

METÁFORĂ, metafore, s. f. Figură de stil rezultată dintr-o comparație subînțeleasă prin substituirea cuvântului obiect de comparație cu cuvântul-imagine; p. gener. figură de stil. – Din lat. metaphora, it. metafora, fr. métaphore.

METÁFORĂ, metafore, s. f. Figură de stil rezultată dintr-o comparație subînțeleasă prin substituirea cuvântului obiect de comparație cu cuvântul-imagine; p. gener. figură de stil. – Din lat. metaphora, it. metafora, fr. métaphore.

METÁFORĂ, metafore, s. f. Figură de stil care constă în a da unui cuvînt o semnificație nouă, în virtutea unei comparații subînțelese. O, muza mea.. De ce te-ai dus de lîngă mine? Ți-am prins in părul inelat Vreo floare artificială? Te-am ofensat Cu vreo metaforă banală? TOPÎRCEANU, M. 3. Putem să ne lipsim de cuvinte prea aspre. chiar cînd sînt întrebuințate ca metafore. GHEREA, ST. CR. I 17. Poeții.. nu găseau în univers destule metafore și comparațiuni pentru apoteoza eroilor. EMINESCU, N. 66.

metáforă s. f., g.-d. art. metáforei; pl. metáfore

metáforă s. f., g.-d. art. metáforei; pl. metáfore

METÁFORĂ s.f. Figură de stil care constă în a atribui unui cuvânt un înțeles nou pe baza unei comparații subînțelese. [Cf. lat., gr. metaphora, it. metafora, fr. métaphore].

METÁFORĂ s. f. figură de stil constând în a atribui unui cuvânt un înțeles nou pe baza unei comparații subînțelese. (< fr. métaphore, lat., gr. metaphora, it. metafora)

METÁFORĂ ~e f. Figură de stil care constă în a da unui cuvânt o semnificație nouă, printr-o comparație subînțeleasă. /<lat. metaphora, it. metafora, fr. métaphore

metaforă f. figură de retorică prin care se transportă o vorbă dela sensul propriu la cel figurat: ex. leu pentru viteaz, în floarea vieții.

*metáforă f., pl. e (lat. metáphora, d. vgr. metaphorá, transport, translațiune). Ret. O comparațiune prescurtată, figura pin [!] care se transportă o vorbă din înțelesu propriŭ în cel figurat, ca: lumina învățăturiĭ, floarea etățiĭ. V. retorică.