metafonie sf [At: PUȘCARIU, L. R. I, 235 / Pl: ~ii / E: fr métaphonie] (Lin) Diftongare condiționată de anumite vocale din silaba următoare.

METAFONIE, metafonii, s. f. Deschiderea unei vocale sub influența anumitor vocale din silaba următoare.

METAFONIE s.f. (Fon.) Modificare a calității unei vocale sub influența altei vocale dintr-o silabă învecinată de care este despărțită printr-o consoană. [Gen. -iei. / < fr. métaphonie, cf. gr. meta – lîngă, phone – sunet].

METAFONIE s. f. modificare a timbrului unei vocale din tema unui cuvânt, sub influența altei vocale dintr-o silabă învecinată. (< fr. métaphonie)

METAFONIE f. lingv. Modificare a timbrului unei vocale sub influența sunetului din vocala învecinată. /<fr. métaphonie

metafonie s. f., art. metafonia, g.-d. art. metafoniei; pl. metafonii, art. metafoniile (desp. -ni-i-)

metafonie s. f., art. metafonia, g.-d. art. metafoniei; pl. metafonii, art. metafoniile

metafonie s. f., art. metafonia, g.-d. art. metafoniei; pl. metafonii, art. metafoniile

METAFONIE s. f. (< fr. métaphonie, cf. gr. meta „după”, „lângă” + phone „sunet”): modificare a timbrului unei vocale din tema unui cuvânt sub influența altei vocale dintr-o silabă învecinată, de care este despărțită printr-o consoană sau printr-un grup de consoane. Astfel, vocala o accentuată din lat. mola, porta s-a diftongat, în trecerea acestor cuvinte la română, și a luat aspectul de oa în moară și poartă.

METAFONÍE s. f. (Lingv.) Diftongare condiționată de anumite vocale din silaba următoare. Metafonia vocalelor accentuate „e” și „o” se produce înaintea unui „a”, „ă” și „e” din silaba următoare. PUȘCARIU, L. R. A, 235, cf. SCL 1 954, Metafonia lui „e” accentuat înaintea unui „e” următor. VARLAAM-SADOVEANU, 41. – Pl.: metafonii. – Din fr. métaphonie.