METAFONÍE s. f. (Lingv.) Diftongare condiționată de anumite vocale din silaba următoare. Metafonia vocalelor accentuate „e” și „o” se produce înaintea unui „a”, „ă” și „e” din silaba următoare. PUȘCARIU, L. R. A, 235, cf. SCL 1 954, Metafonia lui „e” accentuat înaintea unui „e” următor. VARLAAM-SADOVEANU, 41. – Pl.: metafonii. – Din fr. métaphonie.