3 intrări

9 definiții

meta- [At: DN3 / E: fr méta-] Element prim de compunere însemnând „după” sau exprimând ideea de transformare, de schimbare.

META- Element de compunere însemnând „după” sau exprimând ideea de transformare, de schimbare, folosit la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. méta-.

META- Element de compunere însemnând „după” sau exprimând ideea de transformare, de schimbare, folosit la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. méta-.

META- Element prim de compunere savantă cu semnificațiile: 1. „schimbare”, „transformare”, „transpoziție”, „transfer”; 2. (în terminologia chimică) „polimer”. [< fr. méta-, it. meta-, cf. gr. meta – cu, după, lângă].

META- pref. 1. „dincolo de”, „după” (spațial și temporal). 2. „modificare”, „transpoziție”, „transfer”. 3. (chim.) „polimer”. 4. (fiz., mat.) „asemănător cu baza”. (< fr. méta-, cf. gr. meta, cu, după, lângă)

me sf [At: ȘINCAI, HR. I, 296/7 / Pl: ~te / E: lat meta, mg meta] (Trs) 1 Semn de hotar. 2 (Pex) Hotar între două proprietăți.

MÉTĂ s. v. hat, hotar, răzor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

META- (< fr.; {s} gr. meta „după”) 1. Element de compunere folosit pentru formarea unor substanțe chimice (ex. acid metafosforic, metadifenol, metaaldehidă etc.). 2. Element de compunere însemnând „după” (ex.: metafizică) sau exprimând noțiunea de transformare, de schimbare, folosit la formarea unor substantive și a unor adjective.

me s. v. HAT. HOTAR. RĂZOR.

Met/a, -ea, -eș, -eul, -in v. Dometie I 3, 5-8.

Intrare: meta
meta
afix (I7)
  • meta
Intrare: Meta
nume propriu (I3)
  • Meta
Intrare: metă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • me
  • meta
plural
  • mete
  • metele
genitiv-dativ singular
  • mete
  • metei
plural
  • mete
  • metelor
vocativ singular
plural