8 definiții pentru mestecător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MESTECĂTÓR, mestecătoare, s. n. Făcăleț. – Mesteca2 + suf. -ător.

MESTECĂTÓR, mestecătoare, s. n. Făcăleț. – Mesteca2 + suf. -ător.

mestecător, ~oare smf, a vz amestecător

MESTECĂTÓR, mestecătoare, s. n. Unealtă cu care se mestecă ceva (mai ales mămăliga); făcăleț, melesteu. Ședeai la un contoraș, La masă după cuptor, Rodeai un mestecător. SEVASTOS, N. 95.

MESTECĂTÓR ~oáre n. Unealtă de bucătărie, sub formă de băț neted, folosită la mestecarea mămăligii, la zdrobirea legumelor fierte; melesteu; făcăleț. /a mesteca + suf. ~ător

mestecător m. cel ce mestecă: mestecător de opiu.

mestecătór, -oáre s. Care mestecă în gură: mestecător de opiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mestecătór s. n., pl. mestecătoáre

mestecătór s. n., pl. mestecătoáre

Intrare: mestecător
mestecător substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mestecător
  • mestecătorul
  • mestecătoru‑
plural
  • mestecătoare
  • mestecătoarele
genitiv-dativ singular
  • mestecător
  • mestecătorului
plural
  • mestecătoare
  • mestecătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mestecător

  • 1. Unealtă cu care se mestecă ceva (mai ales mămăliga).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: făcăleț melesteu un exemplu
    exemple
    • Ședeai la un contoraș, La masă după cuptor, Rodeai un mestecător. SEVASTOS, N. 95.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Mesteca + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98