MESOPOTAMIAN, -Ă, mesopotamieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care locuia în Mesopotamia. 2. Adj. Care aparține Mesopotamiei, care se referă la Mesopotamia. [Pr.: -mi-an] – Din fr. mésopotamien.

mesopotamian, ~ă [At: DEX / P: ~mi-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr mésopotamien] 1 smp Populație care trăia în Mesopotamia, regiune cuprinsă între fluviile Tigru și Eufrat. 2-3 a Care aparține (Mesopotamiei sau) mesopotamienilor (1). 4-5 a Care se referă la (Mesopotamia sau) la mesopotamieni (1).

MESOPOTAMIAN, -Ă, mesopotamieni, -e, adj. Care aparține Mesopotamiei, care se referă la Mesopotamia. [Pr.: -mi-an] – Din fr. mésopotamien.

MESOPOTAMIAN, -Ă adj. care aparține Mesopotamiei. ♦ artă ~ă = artă dezvoltată în Mesopotamia, caracterizată, în arhitectură, prin zigurate, prin pereți decorați cu ceramică smălțuită policrom, cu picturi murale și cu basoreliefuri, iar în sculptură prin admirabile statui, portrete, tauri înaripați și reliefuri cu scene de vânătoare. (< fr. mésopotamien)

mesopotamian (desp. -mi-an) adj. m., s. m., pl. mesopotamieni (desp. -mi-eni); adj. f., s. f. mesopotamiană, pl. mesopotamiene

!mesopotamian (-mi-an) adj. m., s. m., pl. mesopotamieni (-mi-eni); adj. f., s. f. mesopotamiană, pl. mesopotamiene

mesopotamian adj. m. (sil. -mi-an), pl. mesopotamieni (sil. -mi-eni); f. sg. mesopotamiană, pl. mesopotamiene

MESOPOTAMIÁN, -Ă (< fr.) adj. Care aparține Mesopotamiei, care se referă la Mesopotamia. ◊ Artă m. = artă dezvoltată în Antichitate în Mesopotamia. A cunoscut patru etape principale: sumero-akkadiană (sfârșitul milen. 4-milen. 3 î. Hr.), cu orașele-stat Ur, Uruk, El-Obeid, Lagaș ș.a., babiloniană (sec. 18-16 î. Hr.), asiriană (sec. 12-7 î. Hr.) și neobabiloneană (7-6 î. Hr.). Deși s-a dezvoltat în cadrul unor formațiuni statale diferite, arta m. prezintă unele caracteristici generale. În arhitectură, construcția cea mai însemnată este palatul, așezat pe o terasă artificială și înconjurat de ziduri fortificate; specific arhitecturii m. este ziguratul. În construcții, era folosită cărămida nearsă. Pereții erau decorați cu ceramică smălțuită policrom, cu picturi murale și cu basoreliefuri (palatul sumero-akkadian din Ur, palatul asirian al lui Sargon II de la Dur-Șarrukin, sec. 8 î. Hr., palatul neobabilonean de la Ninive). În sculptură, după admirabilele statui-portrete sumeriene, s-a dezvoltat cu precădere basorelieful. Opere remarcabile: Stela Vulturilor, Stela lui Naram-Sin, statuile lui Gudea din Lagaș (sumero-akkadiană), Stela lui Hammurabi (babiloneană), taurii înaripați de la palatul Dur-Șarrukin și reliefurile cu scene de vânătoare de la palatul din Ninive (creații asiriene), ansamblul de decorații în cărămidă policromă smălțuită de la poarta zeiței Iștar, din Babilon (neobabiloneene).