mesianic, ~ă a [At: BARCIANU / P: ~si-a~ / Pl: -ici, ~ice / E: fr messianique] (Liv) 1-2 Care cuprinde preziceri (de mântuire) Si: profetic. 3 Care aparține unui mesia (1). 4 Referitor la un mesia (1). 5 Care aparține lui lisus Hristos. 6 Referitor la lisus Hristos.

MESIANIC, -Ă, mesianici, -e, adj. Care cuprinde o prezicere, de propovăduitor, profetic. – Pronunțat: -si-a-.

MESIANIC, -Ă adj. Profetic, prezicător. [Pron. -si-a-. / cf. fr. messianique].

MESIANIC, -Ă adj. care cuprinde o prezicere; profetic. (< fr. messianique)

MESIANIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de mesianism; propriu mesianismului. 2) fig. Care conține o prorocire; profetic. [Sil. -si-a-] /<fr. messianique

*mesiánic, -ă adj. (fr. messianique). Relativ la mesia: tradițiunile mesianice aŭ fost totdeauna viĭ la Jidanĭ.

mesianic (desp. -si-a-) adj. m., pl. mesianici; f. mesianică, pl. mesianice

mesianic (-si-a-) adj. m., pl. mesianici; f. mesianică, pl. mesianice

mesianic adj. m.(sil.-si-a-), pl. mesianici; f. sg. mesianică, pl. mesianice

MESIANIC adj. profetic. (Ton ~.)

MESIANIC adj. profetic. (Ton ~.)

MESIANIC, -Ă adj. (Livresc) Care a fost prezis, care cuprinde preziceri (de mîntuire); de profet, profetic. Cf. BARCIANU. A plecat de acasă și a rupt cu toți, ca să-și împlinească destinul lui mesianic, C. PETRESCU, C. V. 322. De-a lungul asupririi Seleucizilor și a dominației romanilor care îi succed, gîndirea mesianică și apocaliptică devine din ce în ce mai intensă. V. ROM. iunie 1 957, 130. - Pronunțat: -si-a-. – Pl.: mesianici, -ce. – Din fr. messianique.