MESIANIC, -Ă adj. (Livresc) Care a fost prezis, care cuprinde preziceri (de mîntuire); de profet, profetic. Cf. BARCIANU. A plecat de acasă și a rupt cu toți, ca să-și împlinească destinul lui mesianic, C. PETRESCU, C. V. 322. De-a lungul asupririi Seleucizilor și a dominației romanilor care îi succed, gîndirea mesianică și apocaliptică devine din ce în ce mai intensă. V. ROM. iunie 1 957, 130. - Pronunțat: -si-a-. – Pl.: mesianici, -ce. – Din fr. messianique.