9 definiții pentru mesișoară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MESIȘOÁRĂ, mesișoare, s. f. (Rar) 1. Măsuță. 2. Mâncare, hrană modestă. ♦ (Reg.) Pomană, praznic. – Masă1 + suf. -ișoară.

mesișoa sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) mesș~ / Pl: ~oare / E: masă1 + -ișoară] 1-2 (Șhp) Măsuță (1-2). 3-4 Ospăț (oferit în amintirea unui mort) Si: praznic. 5 Mâncare, hrană modestă, nepretențioasă.

MESIȘOÁRĂ, mesișoare, s. f. 1. Măsuță. 2. Mâncare, hrană modestă. ♦ (Reg.) Pomană, praznic. – Masă1 + suf. -ișoară.

MESIȘOÁRĂ, mesișoare, s. f. 1. Măsuță. 2. Mîncare; ospăț, pomană. Să-i faci o mesișoară. Să merg și eu la pomană. MARIAN, Î. 363.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mesișoáră (rar) s. f., g.-d. art. mesișoárei; pl. mesișoáre

mesișoáră s. f., g.-d. art. mesișoárei; pl. mesișoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MESIȘOÁRĂ s. v. măsuță, mescioară.

mesișoa s. v. MĂSUȚĂ. MESCIOARĂ.

Intrare: mesișoară
mesișoară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mesișoa
  • mesișoara
plural
  • mesișoare
  • mesișoarele
genitiv-dativ singular
  • mesișoare
  • mesișoarei
plural
  • mesișoare
  • mesișoarelor
vocativ singular
plural

mesișoară rar

etimologie:

  • Masă + sufix -ișoară.
    surse: DEX '09 DEX '98