10 definiții pentru mesereare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mesereare sf [At: PSALT. 109 / V: meserea, mesereae / E: ml miserere] (Înv) 1 Îndurare. 2 Slujbă, funcție, demnitate, privilegiu, acordat de un suzeran sau de un înalt demnitar inferiorului său, ori de stăpân slugii sale. 3 Rang.
MESEREARE s.f. 1. (Ban., Criș., Trans. SV) Milă, îndurare. Arată-mi mie meserearea ta. MISC. SEC. XVII, 79v Mesereaia și puterea și judecata care au dat lui părintele o răpeaște și o ia el mai nainte. PAT. SEC. XVII, 21r. Meserere. Misericordia. AC, 353; cf. PS. SEC. XVIII, 40r. 2. (Mold.) Slujbă, funcție, demnitate. Rogu-te să scoți pre cutarele den cutare mesereare. PRAV. Avea parte la cinstea și mesereaca Sineantului. DOSOFTEI, VS. Variante: meserea (DOSOFTEI, VS), mesereaie (PAT. SEC. XVII, 2r). Etimologie: lat. miserere. Vezi și meserernic. Cf. bulciușag, milosîrdie, miloste.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
meserea sf vz mesereare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mesereae sf vz mesereare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MESEREA s.f. v. mesereare.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MESEREARE s. v. îndurare, milă, milostivire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mesereare s. v. ÎNDURARE. MILĂ. MILOSTIVIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MESEREÁRE s. f. (Învechit) 1. Milă1, îndurare. Tremise Dzeul meserearea sa și deadevârul său. PSALT. 109, cf. 30, 205. Priimeaște bl[ago]s[lo]venie de la Domnul și mesereare de la Dumnezeu. CORESI, PS. 57/8, cf. 79/11. Și ai făcut mare meserearea ta, carea cu mine ai făcut. PALIA (1 581), 71/19. Dărui lume cu mare mesereare (cca 1 600). CUV. D. BĂTR. II, 216/9, cf. 155/9. 2. Slujbă, funcție, demnitate, privilegiu (acordat de un suzeran ori de un înalt demnitar inferiorului său, de stăpîn slugii sale). Aceastea grăi Tiberie de boiari: să fie în vreame multă pre mesereare. MOXA, 358/17, cf. 356/30, CUV. BĂTR. I, 435. Giudeț în cetatea Solunului. . . avînd mesereare (a. 1 632). GCR I, 78/26. Cela ce face greșeală de nevoie, îndemnîndu-l meserearea carea are pre mîna lui, nu să cheamă c-au greșit cu înșelăciune. PRAV. 252. Rogu-te să scoți pre cutarele den cutare mesereare. ib. 321, cf. 201. Va lua diaconul dentr-alt popor. . . de-i va da vreo mesereare. EUSTRATIE, PRAV. 40/4. Avea parte la cinstea și mesereaoa Sincantului. DOSOFTEI, V. S. decembrie 222v/7. ♦ Grad, rang. Fiică fiind lui Constantin, despre mesereae illusrius [probabil greșeală de tipar, pentru illustrius]. DOSOFTEI, V. S. decembrie 222v/30. – Și: mesereá, mesereáe s. f. – Lat. miserere. Pentru explicarea sensului 2, cf. TDRG.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MESEREA s. f. v. mesereare.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MESEREÁE s. f. v. mesereare.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |