6 definiții pentru mesereare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mesereare sf [At: PSALT. 109 / V: meserea, mesereae / E: ml miserere] (Înv) 1 Îndurare. 2 Slujbă, funcție, demnitate, privilegiu, acordat de un suzeran sau de un înalt demnitar inferiorului său, ori de stăpân slugii sale. 3 Rang.

MESEREARE s.f. 1. (Ban., Criș., Trans. SV) Milă, îndurare. Arată-mi mie meserearea ta. MISC. SEC. XVII, 79v Mesereaia și puterea și judecata care au dat lui părintele o răpeaște și o ia el mai nainte. PAT. SEC. XVII, 21r. Meserere. Misericordia. AC, 353; cf. PS. SEC. XVIII, 40r. 2. (Mold.) Slujbă, funcție, demnitate. Rogu-te să scoți pre cutarele den cutare mesereare. PRAV. Avea parte la cinstea și mesereaca Sineantului. DOSOFTEI, VS. Variante: meserea (DOSOFTEI, VS), mesereaie (PAT. SEC. XVII, 2r). Etimologie: lat. miserere. Vezi și meserernic. Cf. bulciușag, milosîrdie, miloste.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MESEREÁRE s. v. îndurare, milă, milostivire.

mesereare s. v. ÎNDURARE. MILĂ. MILOSTIVIRE.

Intrare: mesereare
mesereare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mesereare
  • meserearea
plural
  • mesereări
  • mesereările
genitiv-dativ singular
  • mesereări
  • mesereării
plural
  • mesereări
  • mesereărilor
vocativ singular
plural