10 definiții pentru mesereare
Explicative DEX
mesereare sf [At: PSALT. 109 / V: meserea, mesereae / E: ml miserere] (Înv) 1 Îndurare. 2 Slujbă, funcție, demnitate, privilegiu, acordat de un suzeran sau de un înalt demnitar inferiorului său, ori de stăpân slugii sale. 3 Rang.
meserea sf vz mesereare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mesereae sf vz mesereare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
MESEREARE s. v. îndurare, milă, milostivire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mesereare s. v. ÎNDURARE. MILĂ. MILOSTIVIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
MESEREARE s.f. 1. (Ban., Criș., Trans. SV) Milă, îndurare. Arată-mi mie meserearea ta. MISC. SEC. XVII, 79v Mesereaia și puterea și judecata care au dat lui părintele o răpeaște și o ia el mai nainte. PAT. SEC. XVII, 21r. Meserere. Misericordia. AC, 353; cf. PS. SEC. XVIII, 40r. 2. (Mold.) Slujbă, funcție, demnitate. Rogu-te să scoți pre cutarele den cutare mesereare. PRAV. Avea parte la cinstea și mesereaca Sineantului. DOSOFTEI, VS. Variante: meserea (DOSOFTEI, VS), mesereaie (PAT. SEC. XVII, 2r). Etimologie: lat. miserere. Vezi și meserernic. Cf. bulciușag, milosîrdie, miloste.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MESEREA s.f. v. mesereare.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
MESEREÁRE s. f. (Învechit) 1. Milă1, îndurare. Tremise Dzeul meserearea sa și deadevârul său. PSALT. 109, cf. 30, 205. Priimeaște bl[ago]s[lo]venie de la Domnul și mesereare de la Dumnezeu. CORESI, PS. 57/8, cf. 79/11. Și ai făcut mare meserearea ta, carea cu mine ai făcut. PALIA (1 581), 71/19. Dărui lume cu mare mesereare (cca 1 600). CUV. D. BĂTR. II, 216/9, cf. 155/9. 2. Slujbă, funcție, demnitate, privilegiu (acordat de un suzeran ori de un înalt demnitar inferiorului său, de stăpîn slugii sale). Aceastea grăi Tiberie de boiari: să fie în vreame multă pre mesereare. MOXA, 358/17, cf. 356/30, CUV. BĂTR. I, 435. Giudeț în cetatea Solunului. . . avînd mesereare (a. 1 632). GCR I, 78/26. Cela ce face greșeală de nevoie, îndemnîndu-l meserearea carea are pre mîna lui, nu să cheamă c-au greșit cu înșelăciune. PRAV. 252. Rogu-te să scoți pre cutarele den cutare mesereare. ib. 321, cf. 201. Va lua diaconul dentr-alt popor. . . de-i va da vreo mesereare. EUSTRATIE, PRAV. 40/4. Avea parte la cinstea și mesereaoa Sincantului. DOSOFTEI, V. S. decembrie 222v/7. ♦ Grad, rang. Fiică fiind lui Constantin, despre mesereae illusrius [probabil greșeală de tipar, pentru illustrius]. DOSOFTEI, V. S. decembrie 222v/30. – Și: mesereá, mesereáe s. f. – Lat. miserere. Pentru explicarea sensului 2, cf. TDRG.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MESEREA s. f. v. mesereare.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MESEREÁE s. f. v. mesereare.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |