MĂSAR, (1) măsari, s. m., (2) măsare, s. n. (Reg.) 1. S. m. Tâmplar, dulgher. 2. S. n. Față de masă. – Masă² + suf. -ar.

măsar [At: (a. 1792) IORGA, S. D. VIII, 23 / V: mesar / Pl: (1, 2) ~i, (4) ~e / E: masă¹ + -ar cf ger Tischler, mg asztalos] 1 sm Meșteșugar care face mese. 2 (Pex) Meșteșugar care face diverse lucrări de dulgherie sau de tâmplărie Vz dulgher, tâmplar. 3 smp (Reg; îf meseri) Meseni. 4 sn Față de masă.

MĂSAR, (1) măsari, s. m., (2) măsare, s. n. (Reg.) 1. Tâmplar, dulgher. 2. Față de masă. – Masă² + suf. -ar.

măsar m. Tr. tămplar. [Modelat după nemț. TISCHLER].

măsár m. (după germ. tischler, d. tisch, masă). Trans. Barb. Tîmplar.

mesar sm, sn vz măsar

măsar² (tâmplar) (reg.) s. m., pl. măsari

măsar¹ (tâmplar) (reg.) s. m., pl. măsari

măsar (tâmplar) s. m., pl. măsari

MĂSAR s. v. față de masă, tâmplar.

măsar s. v. FAȚĂ DE MASĂ. TÎMPLAR.

MĂSÁR s. m., s. n. (Ban. și Transilv.) 1. S.m. Meșteșugar care face mese ori, p. e x t., diverse alte lucrări de dulgherie sau de tîmplărie. V. t î m p l a r, d u l g h e r. Un dulap, de dres la măsari (a. 1792). IORGA S. D. VIII, 23, cf. KLEIN, D. 221. Trebuie să legăm rana oii cu clei de la măsari. CALENDARIU (1814), 192/9, cf. LB, POLIZU, PONTBRIANT, D., LM, DDRF, BARCIANU. Măsariului i trebuie o masă cu șăitău. H XVIII 144. A fost într-un oraș un măsar și era atît de sărac de nu-i ardea nici focul în vatră. RETEGANUL, P. IV, 7, cf. GR. S. V, 45, BUL. FIL. VII-VIII, 374, CHEST. II 10, ALR I 1 825, ALR II/I h 222, ALR SN II h 537, ALR II 6 628, A II 3, 5, 7, 8, 12. 2. S. m. (Regional; la pl., atestat în forma meseri) Meseni. Cf. ALRM I/II h 353. 3. S. n. Față de masă. Inventariu al averii lui Țopa. Doao măsari bune și unul mai slab (a. 1811). IORGA, S. D. XII, 227. Măsariu de mreaje pre masă avînd. ȚICHINDEAL, F. 9/14, cf. LB, H XVIII 278, A III 11, GL. V. J. – Pl.: (1) măsari, (2) măsare. – Și: mesár s. m., s. n. PONTBRIANT, D., H XVIII 278, A III 11, GL. V. J. - Masă¹ + suf. -ar. – Pentru formație, cf. germ. T i s c h l e r, magh. a s z t a l o s.

MESÁR s. m., s. n. v. măsar.