MERTEPEA s. f. (Înv.; în loc. adv.) De la mertepea = cum se cuvine, cu rost. – Din tc. mertebe „ordine, rang, grad”.

mertepea sf [At: ALECSANDRI, T. 402 / E: tc mertebe „ordine, rang”] (Tcî; îlav) De la ~ Cum se cuvine.

MERTEPEA s. f. (Turcism înv.; în loc. adv.) De la mertepea = cum se cuvine, cu rost. – Din tc. mertebe „ordine, rang, grad”.

mertepeà f. termen de joc în cărți: rând, ordine: dela mertepea, de-a rândul: de om lua treaba dela mertepea AL. [Turc. MERTEPÈ].

mertepeá f., pl. inuzitat ele (turc. [d. ar.] mertebe, grad, rînd). Rar azĭ. De la mertepea, pe rînd, de-a rîndu, de la început: a lua treaba de la mertepea, a lovi de la mertepea.

mertepea (de la ~) (înv.) loc. adv.

!mertepea (de la ~) (înv.) loc. adv.

mertepea s. f.

MERTEPEÁ s. f. (Turcism învechit, în loc. a d v.) De la mertepea = de-a rîndul, cu rost, cum se cuvine. Care vrea să zică. . . de-om lua treaba de la mertepea ș-aci, am înfundatără pă dracu? ALECSANDRI, T. 402. Hait!. . . le-am turnat-o dă la mertepea. id. ib. 434. - Din tc. mertebe „ordine, rang, grad”.