MERTEPEÁ s. f. (Turcism învechit, în loc. a d v.) De la mertepea = de-a rîndul, cu rost, cum se cuvine. Care vrea să zică. . . de-om lua treaba de la mertepea ș-aci, am înfundatără pă dracu? ALECSANDRI, T. 402. Hait!. . . le-am turnat-o dă la mertepea. id. ib. 434. - Din tc. mertebe „ordine, rang, grad”.