opțiuni
  • info

2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MERITARISI, meritarisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A merita. – Merita + suf. -arisi.

MERITARISI, meritarisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A merita. – Merita + suf. -arisi.

meritarisi vt(a) [At: VÎRNAV, L. 137v/22 / Pzi: ~sesc / E: merita + -risi] (Înv) A merita (1).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

meritarisi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meritarisesc, 3 sg. meritarisește, imperf. 1 meritariseam; conj. prez. 1 sg. să meritarisesc, 3 să meritarisească

meritarisi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meritarisesc, imperf. 3 sg. meritarisea; conj. prez. 3 să meritarisească

meritarisi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meritarisesc, imperf. 3 sg. meritarisea; conj. prez. 3 sg. și pl. meritarisească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MERITARISI vb. v. merita.

meritarisi vb. v. MERITA.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MERITARISÍ vb. IV. T r a n z. (Folosit și absol.) (învechit) A merita. Meritarisesc, mă fac vrednic. VÎRNAV, L. 137v/22. Zic că meritarisesc Ș-au dridul la ce voiesc. MUMULEANU, C, 102/21, cf. 14/10, 88/17. N-am făcut încă nimică, ca să o meritarisăsc. KOGĂLNICEANU, S. 15. Poate-aș meritarisi și eu de-a fi pristavlisît, ca evghenist. ALECSANDRI, T. 1 338. - Prez. ind.: meritarisesc. – De la merita, după modelul unor verbe ca afurisi, metahirisi etc.

Intrare: meritarisire
meritarisire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meritarisire
  • meritarisirea
plural
  • meritarisiri
  • meritarisirile
genitiv-dativ singular
  • meritarisiri
  • meritarisirii
plural
  • meritarisiri
  • meritarisirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: meritarisi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • meritarisi
  • meritarisire
  • meritarisit
  • meritarisitu‑
  • meritarisind
  • meritarisindu‑
 singular plural
  • meritarisește
  • meritarisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • meritarisesc
 (să)
  • meritarisesc
  • meritariseam
  • meritarisii
  • meritarisisem
a II-a (tu)
  • meritarisești
 (să)
  • meritarisești
  • meritariseai
  • meritarisiși
  • meritarisiseși
a III-a (el, ea)
  • meritarisește
 (să)
  • meritarisească
  • meritarisea
  • meritarisi
  • meritarisise
plural I (noi)
  • meritarisim
 (să)
  • meritarisim
  • meritariseam
  • meritarisirăm
  • meritarisiserăm
  • meritarisisem
a II-a (voi)
  • meritarisiți
 (să)
  • meritarisiți
  • meritariseați
  • meritarisirăți
  • meritarisiserăți
  • meritarisiseți
a III-a (ei, ele)
  • meritarisesc
 (să)
  • meritarisească
  • meritariseau
  • meritarisiră
  • meritarisiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

meritarisi, meritarisescverb

etimologie:
  • Merita + sufix -arisi. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.