7 definiții pentru meristem


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MERISTÉM, meristeme, s. n. Țesut vegetal tânăr situat la extremitatea rădăcinii, tulpinii și ramurilor, care se înmulțește continuu în vederea creșterii acestora. – Din fr. méristème.

MERISTÉM, meristeme, s. n. Țesut vegetal tânăr situat la extremitatea rădăcinii, tulpinii și ramurilor, care se înmulțește continuu în vederea creșterii acestora. – Din fr. méristème.

meristem sn [At: BOTANICĂ, 13 / Pl: ~e / E: fr meristème] (Bot) Țesut vegetal tânăr la extremitatea rădăcinii, tulpinii și ramurilor, care se înmulțește continuu în vederea creșterii acestora.

MERISTÉM s.n. (Bot.) Țesut vegetal tânăr unde au loc diviziuni rapide și numeroase ale celulelor. [< fr. méristème, cf. gr. merizein – a diviza].

MERISTÉM s. n. țesut vegetal tânăr care, prin diviziuni repetate, dă naștere țesuturilor definitive (adulte) ale plantei. (< fr. méristeme)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MERISTÉM (< fr. {i}; {s} gr. meristos „divizibil”) s. n. (BOT.) Țesut formativ cu caracter embrionar, inițial (unitate la începutul dezvoltării), care la planta adultă, alcătuită din țesuturi definitive, se repartizează și se localizează în vârfurile axelor supra- și subterane (ex. cambiu).

Intrare: meristem
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meristem
  • meristemul
  • meristemu‑
plural
  • meristeme
  • meristemele
genitiv-dativ singular
  • meristem
  • meristemului
plural
  • meristeme
  • meristemelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

meristem

  • 1. Țesut vegetal tânăr situat la extremitatea rădăcinii, tulpinii și ramurilor, care se înmulțește continuu în vederea creșterii acestora.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: