7 definiții pentru merindeață


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MERINDEÁȚĂ, merindețe, s. f. (Reg.) Merindare. – Merinde + suf. -eață.

MERINDEÁȚĂ, merindețe, s. f. (Reg.) Merindare. – Merinde + suf. -eață.

merindeață sf [At: LB / V: ~ren~, ~dreață / Pl: ~ețe / E: merinde + -eață] (Trs) 1 Merendiță. 2-3 Merindare1 (2-3).

MERINDEÁȚĂ, merindețe, s. f. (Regional) Merindare. Sub pomul lor se pune și cîte o năframă nouă de mînă sau și o merindeață frumoasă. MARIAN, NU. 746.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

merindeáță (reg.) s. f., g.-d. art. merindéței; pl. merindéțe

merindeáță s. f., g.-d. art. merindéței, pl. merindéțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: merindeață
merindeață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • merindeață
  • merindeața
plural
  • merindețe
  • merindețele
genitiv-dativ singular
  • merindețe
  • merindeței
plural
  • merindețe
  • merindețelor
vocativ singular
plural

merindeață

etimologie:

  • Merinde + sufix -eață.
    surse: DEX '98 DEX '09