2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEREÁZ s. n. v. miraz1.

MEREÁZ2, mereazuri, s. n. (Regional) Tîrlă. Paște Nică oile... De pre urmă strînge-le, La mereaz întoarce-le, Dar mereazul und’l-a pus? Sus, la vîrful munților. TEODORESCU, P. P. 41. – Pronunțat: -reaz.

MIRÁZ1, mirazuri, s. n. (Înv. și reg.) Moștenire. [Var.: mereáz s. n.] – Din tc. mirās.

miraz1 sn [At: GORJAN, H. I, 35/14 / V: mer~, mereaz, ~as, mireaz / Pl: ~uri / E: tc miras] 1 (Îrg) Moștenire lăsată sau primită de cineva. 2 (Reg) Gospodărie. 3 (Mun; Olt) Venit sau câștig neașteptat.

MIRÁZ1, mirazuri, s. n. (Înv. și reg.) Moștenire (lăsată sau primită). [Var.: mereáz s. n.] – Din tc. mirās.

MIRÁS s. n. v. miraz.

MIRÁS s. n. v. miraz.

MIRÁZ s. n. (Învechit) Moștenire; (în special) ceea ce îi revine cuiva pe neașteptate, la moartea unei rude care n-a avut copii. Stavrache stăpînește mirazul rămas de la frate-său. CARAGIALE, O. I 358. – Variante: mereáz (ARDELEANU, D. 294), mirás (PANN, P. V. III 84, GORJAN, H. I 35, TEODORESCU, P. P. 586) s. n.

MIRÁZ ~uri n. înv. Moștenire rămasă (pe neașteptate) de la cineva. /<turc. miras

miraz n. moștenire: toată a mea bogăție dela moși strămoși miraz PANN. [Turc. MIRAS].

mirás și merás, miráz și meráz n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] miras, pop. meras; ngr. mirási, bg. sîrb. miraz). Munt. Vechĭ. Moștenire, avere rămasă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

miráz2 (moștenire) (înv., reg.) s. n., pl. mirázuri

miráz (moștenire) s. n., pl. mirázuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIRÁZ s. v. bazaconie, bizarerie, bâzdâganie, ciudățenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minunăție, moștenire, năstrușnicie, năzdrăvănie, patrimoniu, poznă, succesiune.

miraz s. v. BAZACONIE. BIZARERIE. BÎZDÎGANIE. CIUDĂȚENIE. CURIOZITATE. DRĂCIE. DRĂCOVENIE. MINUNĂȚIE. MOȘTENIRE. NĂSTRUȘNICIE. NĂZDRĂVĂNIE. PATRIMONIU. POZNĂ. SUCCESIUNE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

miráz (mirázuri), s. n. – Ereditate. – Mr. miraze, megl. miraz. Tc. miras, din arab. mῑrăț (Miklosich, Türk. Elem., II, 128; Lokotsch 1467a; Berneker, I, 60), cf. ngr. μιράσι, bg., sb. miraz.

Intrare: mereaz
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mereaz
  • mereazul
  • mereazu‑
plural
  • mereazuri
  • mereazurile
genitiv-dativ singular
  • mereaz
  • mereazului
plural
  • mereazuri
  • mereazurilor
vocativ singular
plural
Intrare: miraz (moștenire)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miraz
  • mirazul
  • mirazu‑
plural
  • mirazuri
  • mirazurile
genitiv-dativ singular
  • miraz
  • mirazului
plural
  • mirazuri
  • mirazurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mereaz
  • mereazul
  • mereazu‑
plural
  • mereazuri
  • mereazurile
genitiv-dativ singular
  • mereaz
  • mereazului
plural
  • mereazuri
  • mereazurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miras
  • mirasul
  • mirasu‑
plural
  • mirasuri
  • mirasurile
genitiv-dativ singular
  • miras
  • mirasului
plural
  • mirasuri
  • mirasurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mereaz

  • exemple
    • Paște Nică oile... De pre urmă strînge-le, La mereaz întoarce-le, Dar mereazul und’l-a pus? Sus, la vîrful munților. TEODORESCU, P. P. 41.
      surse: DLRLC

etimologie:

miraz (moștenire) mereaz miras

etimologie: