9 definiții pentru mercuros


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MERCURÓS, -OÁSĂ, mercuroși, -oase, adj. (Despre compușii mercurului) Care conține un ion de mercur monovalent. – Din fr. mercureux.

MERCURÓS, -OÁSĂ, mercuroși, -oase, adj. (Despre compușii mercurului) Care conține un ion de mercur monovalent. – Din fr. mercureux.

mercuros, ~oa a [At: LM / V: (înv) ~rios / Pl: ~oși, ~oase / E: fr mercureux] (D. compușii mercurului) Care conține un ion de mercur monovalent.

MERCURÓS, -OÁSĂ, mercuroși, -oase, adj. (Despre sărurile de mercur) Care conține mercur monovalent.

MERCURÓS, -OÁSĂ adj. (Despre sărurile de mercur) Care conține mercur monovalent. [Cf. fr. mercureux].

MERCURÓS, -OÁSĂ adj. (despre compușii mercurului) care conține mercur monovalent. (< fr. mercureux)

MERCURÓS ~oásă (~óși, ~oáse) (despre săruri) Care conține mercur monovalent; cu mercur monovalent în componență. /<fr. mercureux

mercurios, ~oa a vz mercuros


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mercurós adj. m., pl. mercuróși; f. mercuroásă, pl. mercuroáse

mercurós adj. m., pl. mercuróși; f. sg. mercuroásă, pl. mercuroáse

Intrare: mercuros
mercuros adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mercuros
  • mercurosul
  • mercurosu‑
  • mercuroa
  • mercuroasa
plural
  • mercuroși
  • mercuroșii
  • mercuroase
  • mercuroasele
genitiv-dativ singular
  • mercuros
  • mercurosului
  • mercuroase
  • mercuroasei
plural
  • mercuroși
  • mercuroșilor
  • mercuroase
  • mercuroaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mercuros

  • 1. (Despre compușii mercurului) Care conține un ion de mercur monovalent.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: