MEOȚIAN, -Ă, meoțieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Primul etaj al miocenului de pe teritoriul românesc, reprezentat prin faună de lamelibranhiate, gasteropode, mamifere etc. 2. Adj. Care se referă la formațiunile sau la vârsta meoțianului (1). [Pr.: me-o-ți-an] – Din fr. méotien.

meoțian, ~ă [At: DEX / P: me-o-ți-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr méotien] 1 sm Prim etaj al pliocenului din România, reprezentat prin faună de lameiibranhiate, gasteropode, mamifere etc. 2 a Care aparține meoțianului (1). 3-4 a Care se referă (la formațiile sau) la vârsta meoțianului (1).

MEOȚIAN, -Ă, meoțieni, -e, subst., adj. 1. Subst. Primul etaj al pliocenului din România, reprezentat prin faună de lamelibranhiate, gasteropode, mamifere etc. 2. Adj. Care se referă la formațiile sau la vârsta meoțianului (1). [Pr.: me-o-ți-an] – Din fr. méotien.^[1]

MEOȚIAN s. n. (Geol.) Etajul inferior al pliocenului, alcătuit mai ales din gresie, marnă și nisipuri, dezvoltat în Europa de est. În țara noastră meoțianul cuprinde straturile cele mai bogate în petrol și în cărbuni. – Pronunțat: me-o-.

MEOȚIAN s.n. (Geol.) Primul etaj al pliocenului din Romînia. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. me-o-ți-an. / < fr. méotien].

MEOȚIAN, -Ă adj., s. n. (din) primul etaj al pliocenului din bazinul pontic. (< fr. méotien)

MEOȚIAN n. Stadiu de început al pliocenului. [Sil. me-o-ți-an] /<fr. méotien

meoțian² (desp. me-o-ți-an) s. n.

meoțian¹ (desp. me-o-ți-an) adj. m., pl. meoțieni (desp. -ți-eni); f. meoțiană, pl. meoțiene

meoțian² (me-o-ți-an) s. n.

meoțian¹ (me-o-ți-an) adj. m., pl. meoțieni (-ți-eni); f. meoțiană, pl. meoțiene

meoțian s. n. (sil. me-o-ți-an)

meoțian adj. m. (sil. me-o-ți-an), pl. meoțieni (sil. -ți-eni); f. sg. meoțiană, pl. meoțiene