2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEOȚIÁN, -Ă, meoțieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Primul etaj al miocenului de pe teritoriul românesc, reprezentat prin faună de lamelibranhiate, gasteropode, mamifere etc. 2. Adj. Care se referă la formațiunile sau la vârsta meoțianului (1). [Pr.: me-o-ți-an] – Din fr. méotien.

meoțian, ~ă [At: DEX / P: me-o-ți-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr méotien] 1 sm Prim etaj al pliocenului din România, reprezentat prin faună de lameiibranhiate, gasteropode, mamifere etc. 2 a Care aparține meoțianului (1). 3-4 a Care se referă (la formațiile sau) la vârsta meoțianului (1).

MEOȚIÁN, -Ă, meoțieni, -e, subst., adj. 1. Subst. Primul etaj al pliocenului din România, reprezentat prin faună de lamelibranhiate, gasteropode, mamifere etc. 2. Adj. Care se referă la formațiile sau la vârsta meoțianului (1). [Pr.: me-o-ți-an] – Din fr. méotien.[1]

  1. Corect: al miocenului — cata

MEOȚIÁN s. n. (Geol.) Etajul inferior al pliocenului, alcătuit mai ales din gresie, marnă și nisipuri, dezvoltat în Europa de est. În țara noastră meoțianul cuprinde straturile cele mai bogate în petrol și în cărbuni. – Pronunțat: me-o-.

MEOȚIÁN s.n. (Geol.) Primul etaj al pliocenului din România. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. me-o-ți-an. / < fr. méotien].

MEOȚIÁN, -Ă adj., s. n. (din) primul etaj al pliocenului din bazinul pontic. (< fr. méotien)

MEOȚIÁN n. Stadiu de început al pliocenului. [Sil. me-o-ți-an] /<fr. méotien


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

meoțián1 (me-o-ți-an) adj. m., pl. meoțiéni (-ți-eni); f. meoțiánă, pl. meoțiéne

meoțián s. n. (sil. me-o-ți-an)

meoțián adj. m. (sil. me-o-ți-an), pl. meoțiéni (sil. -ți-eni); f. sg. meoțiánă, pl. meoțiéne

Intrare: meoțian (adj.)
meoțian1 (adj.) adjectiv
  • silabație: me-o-ți-an info
adjectiv (A21)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meoțian
  • meoțianul
  • meoțianu‑
  • meoția
  • meoțiana
plural
  • meoțieni
  • meoțienii
  • meoțiene
  • meoțienele
genitiv-dativ singular
  • meoțian
  • meoțianului
  • meoțiene
  • meoțienei
plural
  • meoțieni
  • meoțienilor
  • meoțiene
  • meoțienelor
vocativ singular
plural
Intrare: meoțian (s.n.)
  • silabație: me-o-ți-an info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meoțian
  • meoțianul
  • meoțianu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • meoțian
  • meoțianului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

meoțian (adj.)

  • 1. Care se referă la formațiunile sau la vârsta meoțianului.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

meoțian (s.n.)

  • 1. Primul etaj al pliocenului de pe teritoriul românesc, reprezentat prin faună de lamelibranhiate, gasteropode, mamifere etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • În țara noastră meoțianul cuprinde straturile cele mai bogate în petrol și în cărbuni.
      surse: DLRLC

etimologie: