mensură sf [At: DN³ / E: lat mensura] 1 Dimensiuni ale unui instrument muzical. 2 Raport dintre diferitele părți componente ale unui instrument muzical.

MENSURĂ s.f. Dimensiunile unui instrument muzical, raportul dintre diferitele lui părți componente. [< lat. mensura – măsură].

MENSURĂ s. f. dimensiunile unui instrument muzical, raportul dintre diferitele lui părți componente. (< lat. mensura)

mensură s. f., pl. mensure

mensura (cuv. lat. „măsură”; germ. Mensur) 1. Diapazon (2). 2. Determinare a valorilor* în musica mensurata* (uneori printr-un semn fracționar ce-l precede pe acela de mai târziu de desemnare a măsurii*). În linii mari se disting: m. ternară* (m. perfecta; fr. perfection) – conform tradiției pitagoreice și ideii medievale a Trinității, numărul trei reprezenta perfecțiunea – și m. binară* (m. imperfecta). M. valorii longa* se numea modus (v. mod (III), aceea a valorii brevis [v. breve (2)] se numea tempus și aceea a valorii semibrevis prolatio (2).