mensura (cuv. lat. „măsură”; germ. Mensur) 1. Diapazon (2). 2. Determinare a valorilor* în musica mensurata* (uneori printr-un semn fracționar ce-l precede pe acela de mai târziu de desemnare a măsurii*). În linii mari se disting: m. ternară* (m. perfecta; fr. perfection) – conform tradiției pitagoreice și ideii medievale a Trinității, numărul trei reprezenta perfecțiunea – și m. binară* (m. imperfecta). M. valorii longa* se numea modus (v. mod (III), aceea a valorii brevis [v. breve (2)] se numea tempus și aceea a valorii semibrevis prolatio (2).