7 definiții pentru meningocel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MENINGOCÉL, meningocele, s. n. (Med.) Hernie a meningelor datorată unui defect al craniului sau al coloanei vertebrale. – Din fr. méningocèle.

meningocel sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr méningocèle] (Med) Hernie a meningelor cauzată de un defect al craniului sau al coloanei vertebrale.

MENINGOCÉL, meningocele, s. n. (Med.) Hernie a meningelor datorită unui defect al craniului sau al coloanei vertebrale. – Din fr. méningocèle.

MENINGOCÉL s.n. (Med.) Tumoare a craniului formată de o hernie a meningelor. [< fr. méningocèle, cf. gr. meninx – membrană, kele – tumoare].

MENINGOCÉL s. n. hernie a meningelor, printr-o breșă craniană. (< fr. méningocèle)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

meningocél s. n., pl. meningocéle


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MENINGO- „meninge, meningian”. ◊ gr. meninx, ngos „membrană” > fr. méningo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. meningo-.~cel (v. -cel2), s. n., hernie a meningelor; ~coc (v. -coc), s. m., diplococ care constituie agentul patogen al meningitei; ~cocemie (v. -coc, v. -emie), s. f., infecție generală datorată prezenței meningococului în sînge; ~liză (v. -liză), s. f., desfacere chirurgicală a aderențelor meningelor creierului sau ale măduvei spinării; ~malacie (v. -malacie), s. f., înmuiere patologică a meningelor; ~mielocel (v. mielo-, v. -cel2), s. n., mielocel*; ~patie (v. -patie), s. f., boală a meningelor; ~rafie (v. -rafie), s. f., operație de suturare a pahimeningelui; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie a meningelor; sin. meningoree; ~ree (v. -ree), s. f., meningoragie*.

Intrare: meningocel
meningocel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meningocel
  • meningocelul
  • meningocelu‑
plural
  • meningocele
  • meningocelele
genitiv-dativ singular
  • meningocel
  • meningocelului
plural
  • meningocele
  • meningocelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

meningocel

  • 1. medicină Hernie a meningelor datorată unui defect al craniului sau al coloanei vertebrale.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: