MENINGOCEL, meningocele, s. n. (Med.) Hernie a meningelor datorată unui defect al craniului sau al coloanei vertebrale. – Din fr. méningocèle.

meningocel sn [At: DN³ / Pl: ~e / E: fr méningocèle] (Med) Hernie a meningelor cauzată de un defect al craniului sau al coloanei vertebrale.

MENINGOCEL, meningocele, s. n. (Med.) Hernie a meningelor datorită unui defect al craniului sau al coloanei vertebrale. – Din fr. méningocèle.

MENINGOCEL s.n. (Med.) Tumoare a craniului formată de o hernie a meningelor. [< fr. méningocèle, cf. gr. meninx – membrană, kele – tumoare].

MENINGOCEL s. n. hernie a meningelor, printr-o breșă craniană. (< fr. méningocèle)

meningocel s. n., pl. meningocele

MENINGO- „meninge, meningian”. ◊ gr. meninx, ngos „membrană” > fr. méningo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. meningo-. □ ~cel (v. -cel₂), s. n., hernie a meningelor; ~coc (v. -coc), s. m., diplococ care constituie agentul patogen al meningitei; ~cocemie (v. -coc, v. -emie), s. f., infecție generală datorată prezenței meningococului în sînge; ~liză (v. -liză), s. f., desfacere chirurgicală a aderențelor meningelor creierului sau ale măduvei spinării; ~malacie (v. -malacie), s. f., înmuiere patologică a meningelor; ~mielocel (v. mielo-, v. -cel₂), s. n., mielocel*; ~patie (v. -patie), s. f., boală a meningelor; ~rafie (v. -rafie), s. f., operație de suturare a pahimeningelui; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie a meningelor; sin. meningoree; ~ree (v. -ree), s. f., meningoragie*.