13 definiții pentru meningită


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MENINGÍTĂ, meningite, s. f. Boală (infecțioasă) care constă în inflamarea meningelor și care se manifestă prin dureri de cap, vărsături, înțepenirea cefei, febră. – Din fr. méningite.

MENINGÍTĂ, meningite, s. f. Boală (infecțioasă) care constă în inflamarea meningelor și care se manifestă prin dureri de cap, vărsături, înțepenirea cefei, febră. – Din fr. méningite.

meningi sf [At: MAT. MEDIC. 169/2 / V: (înv) a~, ~tis s / Pl: ~te / E: fr méningite, ngr μηνινγῖτις, ger Meningitis] Boală infecțioasă care constă în inflamarea meningelor.

MENINGÍTĂ s. f. Boală infecțioasă provocată de inflamarea meningelui. Meningită tuberculoasă.

MENINGÍTĂ s.f. Inflamație infecțioasă a meningelor. [< fr. méningite].

MENINGÍTĂ s. f. inflamație (infecțioasă) a meningelor. (< fr. méningite)

MENINGÍTĂ f. Boală infecțioasă constând în inflamația meningelor. /<fr. meningite

meningită f. Med. infiamațiunea membranei ce înfășură creierul.

*meningítă f., pl. e (d. meninge). Med. Boala inflamațiuniĭ meningeluĭ: meningita tuberculoasă e de ordinar mortală.

meningitis s vz meningită


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

meningítă s. f., g.-d. art. meningítei; pl. meningíte

meningítă s. f., pl. meningíte


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MENINGÍTĂ (< fr. {i}) s. f. Inflamație a meningelui. Se manifestă prin dureri de cap, vărsături, înțepenirea cefei, fotofobie, febră. Poate fi de natură microbiană (m. meningococică sau epidemică, m. pneumococică, m. tuberculoasă, m. sifilitică etc.), virotică, toxică sau alergică.

Intrare: meningită
meningită substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meningi
  • meningita
plural
  • meningite
  • meningitele
genitiv-dativ singular
  • meningite
  • meningitei
plural
  • meningite
  • meningitelor
vocativ singular
plural