10 definiții pentru menhir


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

menhir sn [At: ODOBESCU, S. II, 254 / Pl: ~e / E: fr menhir] Monument megalitic funerar sau de cult, întâlnit mai ales în provincia Bretagne și în sudul Angliei, constituit dintr-un bloc înalt de piatră necioplită, așezat vertical pe pământ.

MENHÍR, menhire, s. n. Monument megalitic (funerar sau de cult, întâlnit mai ales în provincia Bretagne și în sudul Angliei) de la sfârșitul epocii neolitice, construit dintr-un bloc înalt de piatră necioplită, așezat vertical, izolat sau în grup. – Din fr. menhir.

MENHÍR, menhire, s. n. Monument megalitic (funerar sau de cult, întâlnit mai ales în provincia Bretagne și în sudul Angliei) de la sfârșitul epocii neolitice, construit dintr-un bloc înalt de piatră necioplită, așezat vertical, izolat sau în grup. – Din fr. menhir.

MENHÍR, menhire, s. n. Monument funerar megalitic alcătuit dintr-un bloc de piatră nelucrată. Dolmenele și menhirele, acei colosali bolovani de piatră grămădiți de celți în codrii Armoricei. ODOBESCU, S. II 254.

MENHÍR s.n. Monument (funerar) megalitic, format dintr-un bloc de piatră neprelucrată înălțat vertical. [< fr. menhir, cf. celt. men – piatră, hir – lung].

MENHÍR s. n. monument (funerar) megalitic, din blocuri de piatră neprelucrată dispuse vertical, în aliniamente, sau izolate. (< fr. menhir)

MENHÍR ~e n. Monument megalitic funerar sau de cult, construit dintr-un bloc înalt de piatră necioplită. /<fr. menhir

*menhír m. (celtic menhir, d. men, peatră, și hir, lung). Monument megalitic compus dintr’o peatră colosală înfiptă vertical în pămînt. V. megalitic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

menhír s. n., pl. menhíre

menhír s. n., pl. menhíre


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MENHÍR (< fr.; {s} cuv. breton menhir din men „piatră” + hir „înalt”) s. n. Monument megalitic de la sfârșitul Neoliticului și începutul Epocii bronzului, cu semnificația probabil de cult, construit din blocuri înalte de piatră (c. 20 m) necioplită. M. se găsesc izolate sau grupate în aliniamente ori în cercuri (cromlehuri). Se găsesc răspândite pe o arie foarte întinsă, mai ales în insulele britanice, S Scandinaviei, V Germaniei, Țările de Jos, Franța, Pen. Iberică și ins. Baleare, S Italiei V Africii, Siria, Palestina, Caucaz, India, Japonia, Polinezia. Cel mai mare m. (20,5 m) se află în Franța la Locmariaquer (pen. Bretania). V. și megalit.

Intrare: menhir
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • menhir
  • menhirul
  • menhiru‑
plural
  • menhire
  • menhirele
genitiv-dativ singular
  • menhir
  • menhirului
plural
  • menhire
  • menhirelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)