10 definiții pentru mendre


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÉNDRE s. f. pl. (Fam.; în expr.) A-și face mendrele (cu cineva) = a) a-și face toate gusturile, a-și satisface capriciile; a-și face de cap; b) a-și bate joc de cineva; a necinsti, a batjocori o femeie. – Et. nec.

MÉNDRE s. f. pl. (Fam.; în expr.) A-și face mendrele (cu cineva) = a) a-și face toate gusturile, a-și satisface capriciile; a-și face de cap; b) a-și bate joc de cineva; a necinsti, a batjocori o femeie. – Et. nec.

mendre sfp [At: ALECSANDRI, S. 158 / E: nct] 1 (Fam; îe) A-și face (sau, rar, a-și bate, a-și juca) ~le (cu cineva) A-și face toate gusturile, a-și satisface orice capriciu Si: a-și face de cap. 2 (Îae) A-și bate joc de cineva. 3 (Îae) A batjocori, a necinsti o femeie.

MÉNDRE s. f. pi. (Numai în expr.) A-și face (sau, rar, a-și bate, a-și juca) mendrele = a face tot ce-i place, a-și satisface capriciile, a-și face gustul; a-și face de cap. Te-am lăsat destul să-ți faci mendrele și să-ți bați joc de mine. VLAHUȚĂ, O. A. II 66. Deși nu mai vorbea de rău aievea în fața împăratului, pe din dos însă își bătea mendrele, cum voiau. ISPIRESCU, E. 37. Dar nu ș-a juca el mendrele îndelung, așa cred eu. CREANGĂ, P. 266.

MÉNDRE f. pl.: A-și face ~le a-și face de cap; a-și satisface capriciile. /Orig. nec.

mendre f. pl. pofte caprițioase: a-și face mendrele. [Cf. albanez MENDUR, mod, chip].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

méndre s. f. pl. – Capricii toane, pofte. Origine expresivă, cf. mandră, s. f. (terci de mălai), handră, buleandră, fleand(u)ră, șandra-mandra etc. S-a propus ca etimon alb. mendur „manieră, fel” (Cihac, II, 718; cf. Philippide, II, 723); lat. mendulum (Philippide, Principii, 151); germ. dialectal Männerle (Tiktin). Pentru mandră (pl. mendre, cf. Scriban), pare dubioasă der. sugerată de Bogrea, Dscor., IV, 832, din țig. mandró.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-și face mendrele expr. 1. a-și satisface capriciile sau interesele. 2. (d. bărbați) a necinsti, a batjocori o femeie.

Intrare: mendre
substantiv feminin (F168)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • mendre
  • mendrele
genitiv-dativ singular
plural
  • mendre
  • mendrelor
vocativ singular
plural

mendre

  • 1. familiar expresie A-și face (sau, rar, a-și bate, a-și juca) mendrele (cu cineva) = a-și face toate gusturile, a-și satisface capriciile; a-și face de cap.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Te-am lăsat destul să-ți faci mendrele și să-ți bați joc de mine. VLAHUȚĂ, O. A. II 66.
      surse: DLRLC
    • Deși nu mai vorbea de rău aievea în fața împăratului, pe din dos însă își bătea mendrele, cum voiau. ISPIRESCU, E. 37.
      surse: DLRLC
    • Dar nu ș-a juca el mendrele îndelung, așa cred eu. CREANGĂ, P. 266.
      surse: DLRLC
  • 2. familiar expresie A-și face mendrele (cu cineva) = a-și bate joc de cineva; a necinsti, a batjocori o femeie.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: