8 definiții pentru mendelism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MENDELÍSM s. n. Concepție care susține că transmiterea caracterelor ereditare se face potrivit legilor dominației, segregării și combinării independente a caracterelor. – Din fr. mendélisme.

MENDELÍSM s. n. Concepție care susține că transmiterea caracterelor ereditare se face potrivit legilor dominației, segregării și combinării independente a caracterelor. – Din fr. mendélisme.

mendelism sns [At: DEX / E: fr mendélisme] Concepție care susține că transmiterea caracterelor ereditare se face potrivit legilor dominației, segregării și combinării independente a caracterelor.

MENDELÍSM s.n. Concepție referitoare la transmiterea ereditară a caracterelor, care are la bază legile formulate de Mendel în 1865 și care a stat la baza teoriei cromozomice a eredității. [< fr. mendélisme, cf. Mendel – biolog austriac].

MENDELÍSM s. n. concepție biologică potrivit căreia transmiterea caracterelor ereditare se face după anumite legi fixe, independent de acțiunea și influența mediului exterior asupra organismului. (< fr. mendélisme)

MENDELÍSM n. Concepție genetică referitoare la transmiterea ereditară a caracterelor, care a stat la baza teoriei cromozomiale a eredității. /<fr. mendélisme


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MENDELÍSM (< fr. {i}; {s} n. pr. Mendel) s. n. (BIOL.) Concepție referitoare la transmiterea ereditară a caracterelor, care are la bază legile formulate de Mendel în 1865; legea purității gameților (v. puritate) și legea segregării independente a perechilor de caractere (v. segregare). M. stă la baza teoriei cromozomiale a eredității (formulată de Th.H. Morgan), valabilitatea și larga lui aplicabilitate fiind atestate de numeroase experiențe și de numeroși cercetători contemporani.

Intrare: mendelism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mendelism
  • mendelismul
  • mendelismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mendelism
  • mendelismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mendelism

  • 1. Concepție care susține că transmiterea caracterelor ereditare se face potrivit legilor dominației, segregării și combinării independente a caracterelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: