MENDELÍSM (< fr. {i}; {s} n. pr. Mendel) s. n. (BIOL.) Concepție referitoare la transmiterea ereditară a caracterelor, care are la bază legile formulate de Mendel în 1865; legea purității gameților (v. puritate) și legea segregării independente a perechilor de caractere (v. segregare). M. stă la baza teoriei cromozomiale a eredității (formulată de Th.H. Morgan), valabilitatea și larga lui aplicabilitate fiind atestate de numeroase experiențe și de numeroși cercetători contemporani.