13 definiții pentru menadă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MENÁDĂ, menade, s. f. (Livr.) Bacantă; fig. femeie exaltată, nestăpânită. – Din fr. ménade.

mena sf [At: CĂPĂȚINEANU, M. 93/19 / Pl: ~de / E: fr ménade] 1 (Mit) Bacantă. 2 (Fig) Femeie exaltată, nestăpânită, furioasă.

MENÁDĂ, menade, s. f. (Mitol.) Bacantă; fig. femeie exaltată, nestăpânită. – Din fr. ménade.

MENÁDĂ s.f. Bacantă; (fig.) femeie exaltată, furioasă. [< fr. ménade, cf. gr. mainas < mainesthai – a fi furios].

MENÁDĂ s. f. 1. bacantă. 2. (fig.) femeie exaltată, furioasă. (< fr. ménade)

MENÁDĂ ~e f. mit. Preoteasă a zeului Bachus; bacantă. /<fr. ménade

*menádă f., pl. e (vgr. mainás, mainádos, d. mainomai, îs furios, din aceĭașĭ răd. cu mania, manie; lat. máenas, máenadis. V. mînie). Mit. Bacantă: menadele îl uciseră pe Orfeŭ. Fig. Femeĭe furioasă, cu spiritu turburat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

menádă (livr.) s. f., g.-d. art. menádei; pl. menáde

menádă s. f., g.-d. art. menádei; pl. menáde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MENA s. (MITOL.) bacantă. (Bacanta din mitologia romană se numea ~ în mitologia greacă.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: menadă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mena
  • menada
plural
  • menade
  • menadele
genitiv-dativ singular
  • menade
  • menadei
plural
  • menade
  • menadelor
vocativ singular
  • mena
  • menado
plural
  • menadelor

menadă

etimologie: