Definiția cu ID-ul 1278526:
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MENADĂ s. f. (Mitol.) Bacantă ; f i g. femeie exaltată, nestăpînită, furioasă. Menadele sau bacantele l-au sfîșiat în bucăți în furia lor cea turbată. CĂPĂȚINEANU, M. 93/19, cf. COSTINESCU, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U., CADE, DN. - Pl.: menade. – Din fr. ménade.