2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MENȚIONÁRE, menționări, s. f. Faptul de a menționa; mențiune. [Pr.: -ți-o-] – V. menționa.

MENȚIONÁRE, menționări, s. f. Faptul de a menționa; mențiune. [Pr.: -ți-o-] – V. menționa.

menționare sf [At: PONTBRIANT, D. / P: ~ți-o~ / Pl: ~nări / E: menționa] 1 Mențiune (1). 2 Indicație specială, specificare.

MENȚIONÁRE, menționări, s. f. Acțiunea de a menționa și rezultatul ei; semnalare, pomenire, mențiune. Primele menționări de populație romînească, la nordul Dunării și anume în Ardeal și în Moldova, sînt din secolul al XI-lea (ipotetic) și al XII-lea (1164). ROSETTI, I. SL. 17.

MENȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a menționa și rezultatul ei; pomenire, semnalare. [Pron. -ți-o-. / < menționa].

MENȚIONÁ, menționez, vb. I. Tranz. A semnala ceva (verbal sau în scris), a aminti (în treacăt); a pomeni. ♦ A specifica, a consemna. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. mentionner.

MENȚIONÁ, menționez, vb. I. Tranz. A semnala ceva (verbal sau în scris), a aminti (în treacăt); a pomeni. ♦ A specifica, a consemna. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. mentionner.

menționa vt [At: HASDEU, I.C. I, 18/ V: (îvr) ~iuna / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez/ E: fr mentionner] 1 A semnala ceva, verbal sau scris. 2 A aminti în treacăt Si: a pomeni. 3 A consemna în mod expres Si: a specifica.

mențiuna v vz menționa

MENȚIONÁ, menționez, vb. I. Tranz. A semnala, a pomeni, a aminti, verbal sau în scris, de ceva. Tot ce poate fi menționat e că i-am dat Adamovei... cîteva sute de fiorini. GALACTION, O. I 246. ♦ A indica ceva în mod special, pentru a atrage atenția sau pentru a scoate în relief; a specifica.

MENȚIONÁ vb. I. tr. A semnala, a pomeni, a aminti ceva. ♦ A indica în mod special (ceva); a specifica. [Pron. -ți-o-. / < fr. mentionner].

MENȚIONÁ vb. tr. a semnala, a aminti ceva. ◊ a indica în mod special; a specifica. (< fr. mentionner)

A MENȚIONÁ ~éz tranz. 1) A aduce la cunoștință, atrăgând atenția în mod special; a semnala. 2) A aduce vorba în treacăt despre cineva sau despre ceva; a aminti; a pomeni. 3) (persoane) A aprecia printr-o mențiune. [Sil. -ți-o-] /<fr. mentionner

*menționéz v. (d. mențiune; fr. mentionner, it. menzionare). Fac mențiune, amintesc, semnalez: a menționa un nume, un fapt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

menționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. menționắrii; pl. menționắri

menționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. menționării; pl. menționări

menționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 menționeáză

menționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. menționéz, 3 sg. și pl. menționeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MENȚIONÁRE s. 1. v. semnalare. 2. consemnare, înregistrare, precizare, specificare, (înv.) scriptură. (~ acelui eveniment în...) 3. v. indicare.

MENȚIONARE s. 1. amintire, citare, indicare, mențiune, pomenire, semnalare, (rar) semnalizare. (~ unui fapt semnificativ.) 2. consemnare, înregistrare, precizare, specificare, (înv.) scriptură. (~ acelui eveniment în...) 3. indicare, precizare, specificare. (~ unui anumit lucru.)

MENȚIONÁ vb. 1. v. aminti. 2. a consemna, a înregistra, a preciza, a specifica. (Cronica ~ acest eveniment.) 3. v. indica. 4. v. prevedea.

arată toate definițiile

Intrare: menționare
menționare substantiv feminin
  • silabație: men-ți-o-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • menționare
  • menționarea
plural
  • menționări
  • menționările
genitiv-dativ singular
  • menționări
  • menționării
plural
  • menționări
  • menționărilor
vocativ singular
plural
Intrare: menționa
  • silabație: men-ți-o-na
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • menționa
  • menționare
  • menționat
  • menționatu‑
  • menționând
  • menționându‑
singular plural
  • menționea
  • menționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • menționez
(să)
  • menționez
  • menționam
  • menționai
  • menționasem
a II-a (tu)
  • menționezi
(să)
  • menționezi
  • menționai
  • menționași
  • menționaseși
a III-a (el, ea)
  • menționea
(să)
  • menționeze
  • menționa
  • menționă
  • menționase
plural I (noi)
  • menționăm
(să)
  • menționăm
  • menționam
  • menționarăm
  • menționaserăm
  • menționasem
a II-a (voi)
  • menționați
(să)
  • menționați
  • menționați
  • menționarăți
  • menționaserăți
  • menționaseți
a III-a (ei, ele)
  • menționea
(să)
  • menționeze
  • menționau
  • menționa
  • menționaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

menționare

  • 1. Faptul de a menționa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: mențiune pomenire semnalare un exemplu
    exemple
    • Primele menționări de populație romînească, la nordul Dunării și anume în Ardeal și în Moldova, sînt din secolul al XI-lea (ipotetic) și al XII-lea (1164). ROSETTI, I. SL. 17.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi menționa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

menționa

  • 1. A semnala ceva (verbal sau în scris), a aminti (în treacăt).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: aminti pomeni semnala un exemplu
    exemple
    • Tot ce poate fi menționat e că i-am dat Adamovei... cîteva sute de fiorini. GALACTION, O. I 246.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A indica ceva în mod special, pentru a atrage atenția sau pentru a scoate în relief.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: consemna specifica

etimologie: