memorandum sn [At: BARIȚIU, P. A. III, 41 / V: (înv) memorand (Pl: ~e) / Pl: ~uri / E: lat memorandum, ger Memorandum, fr mémorandum] 1 Expunere scrisă, cuprinzând revendicări de interes general, adresată în trecut de către o colectivitate din Transilvania unei autorități, unui for constituit etc. Vz memoriu. 2 Document diplomatic care cuprinde expunerea faptelor și a aspectelor juridice ale unei probleme Si: (înv) memorial (2). 3 (Înv) Carnet, registru sau simplă hârtie pe care se făceau însemnări comerciale Vz agendă, memento. 4 (Înv; lpl) Memorii Vz memoriu (4).

MEMORÁNDUM, memorandumuri, s. n. Notă, memoriu cuprinzînd expunerea chestiunilor care fac obiectul unor discuții diplomatice, politice etc. – Variantă: (învechit) memoránd (GHICA, A. 6) s. n.

MEMORÁNDUM s.n. Notă, memoriu care conține expunerea unor chestiuni, a unor stări de lucruri de ordin diplomatic, politic etc. [Var. memorand s.n. / cf. fr. mémorandum].

MEMORÁNDUM s. n. document, memoriu conținând expunerea unor chestiuni, a unor stări de lucruri de ordin diplomatic, politic etc. (< lat. memorandum, germ. Memorandum, fr. mémorandum)

MEMORÁNDUM ~uri n. 1) Document diplomatic în care se expune punctul de vedere al unui guvern asupra unei probleme, ce va constitui obiectul viitoarelor negocieri. 2) înv. Carnet de note. /<lat. memorandum, germ. Memorandum, fr. mémorandum

memorand sn vz memorandum

MEMORÁND s.n. 1. (Poligr.) Jumătate dintr-o hârtie de scrisoare, folosită pentru scurte comunicări. 2. V. memorandum. [< fr. mémorandum].

MEMORÁND s. n. jumătate dintr-o hârtie de scrisoare, pentru scurte comunicări. (< fr. mémorandum)

memorand n. 1. notă diplomatică expunând sumar starea unei chestiuni; 2. formular pe care se fac comunicări comerciale scurte.

*memoránd n., pl. e și urĭ (lat. memorandum, care trebuĭe amintit, d. mémoro, -áre, a aduce aminte). Notă diplomatică care conține expunerea sumară a stăriĭ uneĭ chestiunĭ. Însemnare saŭ carnet cu însemnărĭ p. aducere aminte.

memorándum s. n., pl. memorándumuri

memorándum s. n., pl. memorándumuri

memoránd s. n.

MEMORÁNDUM s. (înv.) memorial. (A înainta un ~.)

MEMORANDUM s. (înv.) memorial. (A înainta un ~.)

memorande s. pl. v. MEMORII.

MEMORANDUM (< lat. memorandum, care trebuie amintit) Notă diplomatică, expozeu sumar al situației unei chestiuni, a unei stări de lucruri de ordin politic – ex. Memorandumul românilor din Ardeal, plîngere pe care românii din Transilvania au adresat-o împăratului de la Viena, în 1892, denunțînd politica intolerantă a nobilimii maghiare.

MEMORANDUL DIN 1892, document întocmit de fruntașii Partidului Național Român din Transilvania (Ioan Rațiu, Gheorghe Pop de Băsești, Vasile Lucaciu, Iuliu Coroianu, Eugen Brote, Septimiu Albini ș.a.), prin care se denunța politica de asuprire națională, promovată de guvernul de la Budapesta. Constituie unul dintre cele mai importante momente ale luptei de eliberare națională și și socială a românilor transilvăneni. Conducătorii acestei mișcări au fost arestați (1894) și condamnați la închisoare pe diferite termene. Acțiunea „memorandiștilor” și procesul care i-a urmat au avut un larg răsunet în țară și în străinătate.