meloterapie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr mélothérapie] (Med) Muzicoterapie.

MELOTERAPIE s.f. Metodă de tratament prin muzică. [Gen. -iei. / < fr. mélothérapie, cf. gr. melos – cîntec, therapeia – tratament].

MELOTERAPIE s. f. muzicoterapie. (< fr. mélothérapie)

meloterapie s. f., art. meloterapia, g.-d. art. meloterapiei; pl. meloterapii, art. meloterapiile (desp. -pi-i-)

*meloterapie s. f., art. meloterapia, g.-d. art. meloterapiei; pl. meloterapii, art. meloterapiile

meloterapie s. f., pl. meloterapii

MELO-₂ „muzică, melodie”. ◊ gr. melos „cîntec, melodie” > fr. mélo-, germ. id., engl. id. > rom. melo-. □ ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care nu suferă muzica; ~fobie (v. -fobie), s. f., aversiune patologică față de muzică; ~man (v. -man₁), s. m. și f., persoană pasionată de muzică; ~manie (v. -manie), s. f., dragoste excesivă pentru muzică; ~pee (v. -pee), s. f., ansamblu de reguli referitoare la cînt și la arta declamației la vechii greci; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a muzicii în terapeutică; ~tipie (v. -tipie), s. f., culegere a notelor muzicale prin utilizarea unui material tipografic mobil.

MELOTERAPIE s. v. muzicoterapie.