10 definiții pentru melomană
Explicative DEX
MELOMAN, -Ă, melomani, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi place mult muzica (în special cea clasică) și o înțelege. – Din fr. mélomane.
MELOMAN, -Ă, melomani, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi place mult muzica (în special cea clasică) și o înțelege. – Din fr. mélomane.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
MELOMAN, -Ă, melomani, -e, s. m. și f. Persoană care iubește cu pasiune muzica. Meloman pătimaș, fluiera toate operele pe care le învățase în tinerețe. BART, E. 172. Divin era concertul... Iar eu, ca Ludwig, melomanul, în sală singur spectator. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 38.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MELOMAN, -Ă s.m. și f. Iubitor (pasionat) de muzică. [< fr. mélomane].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MELOMAN, -Ă s. m. f. iubitor (pasionat) de muzică (clasică); muzicoman. (< fr. mélomane)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MELOMAN ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care manifestă mare pasiune pentru muzică. /<fr. mélomane
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*melomán, -ă s. și adj. (compus d. vgr. mélos, cîntec, și -man. V. man). Care ĭubește cu pasiune muzica.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
melomană s. f., g.-d. art. melomanei; pl. melomane
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
melomană s. f., g.-d. art. melomanei; pl. melomane
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
melomană s. f., g.-d. art. melomanei; pl. melomane
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
MELO-2 „muzică, melodie”. ◊ gr. melos „cîntec, melodie” > fr. mélo-, germ. id., engl. id. > rom. melo-. □ ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care nu suferă muzica; ~fobie (v. -fobie), s. f., aversiune patologică față de muzică; ~man (v. -man1), s. m. și f., persoană pasionată de muzică; ~manie (v. -manie), s. f., dragoste excesivă pentru muzică; ~pee (v. -pee), s. f., ansamblu de reguli referitoare la cînt și la arta declamației la vechii greci; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a muzicii în terapeutică; ~tipie (v. -tipie), s. f., culegere a notelor muzicale prin utilizarea unui material tipografic mobil.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
meloman, melomanisubstantiv masculin melomană, melomanesubstantiv feminin
- 1. Persoană căreia îi place mult muzica (în special cea clasică) și o înțelege. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX DETSsinonime: muzicoman
- Meloman pătimaș, fluiera toate operele pe care le învățase în tinerețe. BART, E. 172. DLRLC
- Divin era concertul... Iar eu, ca Ludwig, melomanul, în sală singur spectator. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 38. DLRLC
-
etimologie:
- mélomane DEX '09 MDA2 DEX '98 DN MDN '00 NODEX
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.