MELOFOB, -Ă, melofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care urăște muzica. – Din fr. mélophobe.

MELOFOBIE s. f. Aversiune față de muzică. – Din fr. mélophobie.

melofob, ~ă smf, a [At: DN³ / Pl: ~i, ~e / E: fr mélophobe] (Liv) 1-2 (Persoană) care urăște muzica.

melofobie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr mélophobie] (Liv) Aversiune față de muzică.

MELOFOB, -Ă, melofobi, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care urăște muzica. – Din fr. mélophobe.

MELOFOBIE s. f. (Livr.) Aversiune față de muzică. – Din fr. mélophobie.

MELOFOB, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care nu suferă muzica. [< fr. mélophobe].

MELOFOBIE s.f. Dispreț, aversiune față de muzică. [Gen. -iei. / < fr. mélophobie, cf. gr. melos – muzică, phobos – teamă].

MELOFOB, -Ă adj., s. m. f. (cel) care nu suferă muzica. (< fr. mélophobe)

MELOFOBIE s. f. aversiune patologică față de muzică. (< fr. mélophobie)

MELOFOB ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care urăște muzica. /<fr. mélophobe

MELOFOBIE f. livr. Fobie față de muzică. /<fr. mélophobie

melofobie s. f., art. melofobia, g.-d. melofobii, art. melofobiei

melofobie s. f., art. melofobia, g.-d. melofobii, art. melofobiei

melofob adj. m., pl. melofobi; f. sg. melofobă, pl. melofobe

melofobie s. f., art. melofobia, g.-d. melofobii, art. melofobiei

MELO-₂ „muzică, melodie”. ◊ gr. melos „cîntec, melodie” > fr. mélo-, germ. id., engl. id. > rom. melo-. □ ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care nu suferă muzica; ~fobie (v. -fobie), s. f., aversiune patologică față de muzică; ~man (v. -man₁), s. m. și f., persoană pasionată de muzică; ~manie (v. -manie), s. f., dragoste excesivă pentru muzică; ~pee (v. -pee), s. f., ansamblu de reguli referitoare la cînt și la arta declamației la vechii greci; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a muzicii în terapeutică; ~tipie (v. -tipie), s. f., culegere a notelor muzicale prin utilizarea unui material tipografic mobil.

Melofobie ≠ melomanie