2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MELASÁ, melasez, vb. I. Tranz. A amesteca nutrețul cu melasă. – Din melasă.

MELASÁ, melasez, vb. I. Tranz. A amesteca nutrețul cu melasă. – Din melasă.

melasa vt [At: DEX – S / Pzi: ~sez / E: melasă] A amesteca nutrețul cu melasă.

MELÁSĂ, melase, s. f. Reziduu siropos de culoare brună, provenit de la extragerea zahărului din sfeclă sau din trestie-de-zahăr și care servește ca hrană pentru vite. – Din fr. mélasse, germ. Melasse, it. melassa.

mela sf [At: DZ 25/16 / Pl: ~se / E: fr mèlasse, ger Melasse, it melassa] Reziduu siropos de culoare brună, provenit din extragerea zahărului din sfeclă sau din trestia de zahăr, și utilizat ca hrană pentru vite.

MELÁSĂ, melase, s. f. Reziduu siropos de culoare brună, provenit de la extragerea zahărului din sfeclă sau din trestie de zahăr și care servește ca hrană pentru vite. – Din fr. mélasse, germ. Melasse, it. melassa.

MELÁSĂ s. f. Lichid siropos care rămîne la fabricarea zahărului din sfeclă sau trestie de zahăr, după depunerea zahărului cristalizat; e întrebuințată la fabricarea spirtului, ca hrană pentru vite etc.

MELÁSĂ s.f. Lichid siropos rămas de la fabricarea zahărului, după concentrarea sucului de sfeclă sau de trestie de zahăr. [< fr. mélasse, cf. sp. melaza].

MELÁSĂ s. f. reziduu siropos, de culoare brună, rezultat la fabricarea zahărului. (< fr. mélase, germ. Melasse, it. melassa)

MELÁSĂ f. Reziduu sub formă de lichid siropos, de culoare brună, obținut în procesul fabricării zahărului și folosit la producerea alcoolului, a drojdiei și ca hrană pentru vite. /<fr. mélasse, germ. Melasse, it. melassa

melasă f. siropul ce rămâne după fabricarea zahărului (= fr. mélasse).

*melásă f., pl. e (fr. mélasse, d. sp. melaza, d. miel, mĭere). Substanță sirupoasă care rămîne după rafinarea zahăruluĭ: din melasele de trestie de zahăr se face rom.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

melasá vb., ind. prez. 1 sg. melaséz, 3 sg. și pl. melaseáză

melásă s. f., g.-d. art. melásei; pl. meláse

melásă s. f., g.-d. art. melásei; pl. meláse

Intrare: melasa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • melasa
  • melasare
  • melasat
  • melasatu‑
  • melasând
  • melasându‑
singular plural
  • melasea
  • melasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • melasez
(să)
  • melasez
  • melasam
  • melasai
  • melasasem
a II-a (tu)
  • melasezi
(să)
  • melasezi
  • melasai
  • melasași
  • melasaseși
a III-a (el, ea)
  • melasea
(să)
  • melaseze
  • melasa
  • melasă
  • melasase
plural I (noi)
  • melasăm
(să)
  • melasăm
  • melasam
  • melasarăm
  • melasaserăm
  • melasasem
a II-a (voi)
  • melasați
(să)
  • melasați
  • melasați
  • melasarăți
  • melasaserăți
  • melasaseți
a III-a (ei, ele)
  • melasea
(să)
  • melaseze
  • melasau
  • melasa
  • melasaseră
Intrare: melasă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mela
  • melasa
plural
  • melase
  • melasele
genitiv-dativ singular
  • melase
  • melasei
plural
  • melase
  • melaselor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

melasa

  • 1. A amesteca nutrețul cu melasă.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • melasă
    surse: DEX '98 DEX '09

melasă

  • 1. Reziduu siropos de culoare brună, provenit de la extragerea zahărului din sfeclă sau din trestie-de-zahăr și care servește ca hrană pentru vite.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: