melanurie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr mèlanurie] (Med) Prezență a pigmentului melanic în urină.

MELANURIE s.f. (Med.) Prezență de pigment melanic în urină. [Gen. -iei. / < fr. mélanurie, cf. gr. melas – negru, ouron – urină].

MELANURIE s. f. prezența de pigment melanic în urină. (< fr. mélanurie)

melanurie (desp. -la-nu-/-lan-u-) s. f., art. melanuria, g.-d. melanurii, art. melanuriei

!melanurie (-la-nu-/-lan-u-) s. f., art. melanuria, g.-d. melanurii, art. melanuriei

melanurie s. f. (sil. mf. -lan-), art. melanuria, g.-d. melanurii, art. melanuriei

MELAN-, v. MELANO-. □ ~colie (v. -colie₁), s. f., stare patologică caracterizată printr-o tristețe morbidă, apatie, delir, halucinații și printr-un pesimism generalizat; ~emie (v. -emie), s. f., colorație în negru a sîngelui, datorită prezenței pigmenților melanici; ~hidroză (v. -hidroză), s. f., sudoare de culoare închisă; ~odonție (v. -odonție), s. f., distrofie dentară la nivelul dentiției temporare la incisivii superiori, caracterizată prin culoarea brună a dentinei; ~onichie (v. -onichie), s. f., melanoonichie*; ~urie (v. -urie), s. f., colorație anormală a urinei, datorită prezenței pigmenților melanici.