3 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEGLENÍTĂ f. mai ales art. Dialect al limbii române vorbit de megleniți; meglenoromâna. /Din Meglen n. pr.

MEGLENÍT, -Ă, megleniți, -te, adj., s. m. și f. Meglenoromân. – Din n. pr. Meglen.

MEGLENÍT, -Ă, megleniți, -te, adj., s. m. și f. Meglenoromân. – Din n. pr. Meglen.

meglenit, ~ă [At: PUȘCARIU, L. R. I, 225 / Pl: ~iți, ~e / E: Meglen] 1 smf Meglenoromân (1). 2-5 a Meglenoromân (3-6). 6 sf Meglenoromână (7). 7 a (D. bulgari) Care locuiește în Meglen.

MEGLENÍT, -Ă, megleniți, -te, s. m. și f. Meglenoromîn. Megleniții din nordul golfului Salonic. ◊ (Adjectival) Dialectul meglenit este vorbit astăzi de o populație puțin numeroasă.

MEGLENÍT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care face parte din populația românească din regiunea Meglen (Grecia) sau este originară din Meglen; meglenoromân. /Din Meglen n. pr.

MEGLENÍT1 ~tă (~ți, ~te) Care ține de megleniți; propriu megleniților; meglenoromân. /Din Meglen n. pr.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

meglenít (me-gle-) adj. m., s. m., pl. megleníți; adj. f., s. f. meglenítă, pl. megleníte

meglenít adj. m., s. m. (sil. -gle-), pl. megleníți; f. sg. meglenítă, pl. megleníte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MEGLENÍT s., adj. v. meglenoromân.

Intrare: meglenită
meglenită substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • megleni
  • meglenita
plural
genitiv-dativ singular
  • meglenite
  • meglenitei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: meglenită
  • silabație: me-gle- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • megleni
  • meglenita
plural
  • meglenite
  • meglenitele
genitiv-dativ singular
  • meglenite
  • meglenitei
plural
  • meglenite
  • meglenitelor
vocativ singular
  • megleni
  • meglenito
plural
  • meglenitelor
Intrare: meglenit (adj.)
meglenit1 (adj.) adjectiv
  • silabație: me-gle-nit info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meglenit
  • meglenitul
  • meglenitu‑
  • megleni
  • meglenita
plural
  • megleniți
  • megleniții
  • meglenite
  • meglenitele
genitiv-dativ singular
  • meglenit
  • meglenitului
  • meglenite
  • meglenitei
plural
  • megleniți
  • megleniților
  • meglenite
  • meglenitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

meglenit, -ă meglenită

etimologie: