2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEGIEȘÉSC, -EÁSCĂ, megieșești, adj. (Pop.) Care aparține megieșilor, privitor la megieși. [Pr.: -gi-e-] – Megieș + suf. -esc.

MEGIEȘÉSC, -EÁSCĂ, megieșești, adj. (Pop.) Care aparține megieșilor, privitor la megieși. [Pr.: -gi-e-] – Megieș + suf. -esc.

megieșesc, ~ească a [At: CANTEMIR, HR. 93 / P: ~gi-e~ / Pl: ~ești / E: megieș + ~esc] (Înv) 1-2 Care aparține megieșilor (1-2). 3-4 Referitor la megieși (1-2). 5-6 De megieș (1-2).

MEGIEȘESC adj. (Mold., ȚR) Privitor la megieși. A: Îndemna și sfătuia de arme și de războiu cu alalți greci să nu să apuce, nici pre frumuseațe unii muieri să schimbe dragostea frățască și megieșască. CANTEMIR, HR. Că acolo boi sînt mulți și mari și-i duc și pre la alte margini megieșăști foarte mulți. COSM 1766, 185v. Etimologie: megieș + suf. -esc. Vezi si megieș, megieși, megieșie, megieșită.

1) megieșésc, -eáscă adj. De megiaș. Cp. cu urieșesc.

2) megieșésc (mă) v. refl. (d. megiaș; sîrb. meğašiti, a mărgini). Mă mărginesc, mă învecinez. V. intr. Vechĭ. A megieși, a fi vecin cu cineva.

MEGIEȘÍ, megieșesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se învecina, a se mărgini. [Pr.: -gi-e-] – Din megieș.

MEGIEȘÍ, megieșesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se învecina, a se mărgini. [Pr.: -gi-e-] – Din megieș.

megieși vir [At: (a. 1650-1675) GCR I, 189/7 / V: (cscj) a / P: ~gi~e~ / Pzi: esc / E: megieș] (Îrg) A se învecina.

MEGIEȘÍ, megieșesc, vb. IV. Refl. reciproc. (Regional) A se învecina, a se mărgini. Pe șesul unde se megieșesc plășile Prutul de Sus, Coșula și Bașăul, se află satul Cordărenii. ODOBESCU S. II 174. Plaiul Șarului este un munte în comuna Șaru Dornei, ce se megieșește cu comuna Neagra Șarului. ȘEZ. II 41.

MEGIEȘI vb. (Mold.) A se învecina. Și aceste pentru mai deschise lucruri și a crailor leșești cu care se megieșează țeara noastră macar pe scurt am scris aice. N. COSTIN. Toate davalele ori cîte ar fi avut tătarii a cere la moldoveni seau moldovenii la tătari de cînd megieșesc ei cu moldovenii si pînă acum. PSEUDO-AMIRAS; cf. AXINTE URICARIUL. Variante: megieșa (N. COSTIN; PSEUDO-AMIRAS). Etimologie: megieș + suf. -i.. Vezi și: megieș, megieșesc, megieșie, megieșită.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

megieșésc (pop.) (-gi-e-) adj. m., f. megieșeáscă; pl. m. și f. megieșéști

megieșésc adj. m. (sil. -gi-e-), f. megieșeáscă; pl. m. și f. megieșéști

!megieșí (a se ~) (înv., reg.) (-gi-e-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se megieșéște, imperf. 3 sg. se megieșeá; conj. prez. 3 să se megieșeáscă

megieșí vb. (sil. -gi-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. megieșésc, imperf. 3 sg. megieșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. megieșeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MEGIEȘÉSC adj. v. învecinat, limitrof, mărginaș, vecin.

megieșesc adj. v. ÎNVECINAT. LIMITROF. MĂRGINAȘ. VECIN.

MEGIEȘÍ vb. v. învecina, mărgini.

Intrare: megieșesc
megieșesc adjectiv
  • silabație: me-gi-e-șesc info
adjectiv (A82)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • megieșesc
  • megieșescul
  • megieșescu‑
  • megieșească
  • megieșeasca
plural
  • megieșești
  • megieșeștii
  • megieșești
  • megieșeștile
genitiv-dativ singular
  • megieșesc
  • megieșescului
  • megieșești
  • megieșeștii
plural
  • megieșești
  • megieșeștilor
  • megieșești
  • megieșeștilor
vocativ singular
plural
Intrare: megieși
  • silabație: me-gi-e-și info
verb (V402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • megieși
  • megieșire
  • megieșit
  • megieșitu‑
  • megieșind
  • megieșindu‑
singular plural
  • megieșește
  • megieșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • megieșesc
(să)
  • megieșesc
  • megieșeam
  • megieșii
  • megieșisem
a II-a (tu)
  • megieșești
(să)
  • megieșești
  • megieșeai
  • megieșiși
  • megieșiseși
a III-a (el, ea)
  • megieșește
(să)
  • megieșească
  • megieșea
  • megieși
  • megieșise
plural I (noi)
  • megieșim
(să)
  • megieșim
  • megieșeam
  • megieșirăm
  • megieșiserăm
  • megieșisem
a II-a (voi)
  • megieșiți
(să)
  • megieșiți
  • megieșeați
  • megieșirăți
  • megieșiserăți
  • megieșiseți
a III-a (ei, ele)
  • megieșesc
(să)
  • megieșească
  • megieșeau
  • megieși
  • megieșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

megieșesc

etimologie:

  • Megieș + sufix -esc.
    surse: DEX '98 DEX '09

megieși

  • 1. învechit regional A se învecina, a se mărgini.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mărgini învecina attach_file 2 exemple
    exemple
    • Pe șesul unde se megieșesc plășile Prutul de Sus, Coșula și Bașăul, se află satul Cordărenii. ODOBESCU S. II 174.
      surse: DLRLC
    • Plaiul Șarului este un munte în comuna Șaru Dornei, ce se megieșește cu comuna Neagra Șarului. ȘEZ. II 41.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • megieș
    surse: DEX '98 DEX '09