MEGIEȘESC adj. (Mold., ȚR) Privitor la megieși. A: Îndemna și sfătuia de arme și de războiu cu alalți greci să nu să apuce, nici pre frumuseațe unii muieri să schimbe dragostea frățască și megieșască. CANTEMIR, HR. Că acolo boi sînt mulți și mari și-i duc și pre la alte margini megieșăști foarte mulți. COSM 1766, 185^v. Etimologie: megieș + suf. -esc. Vezi si megieș, megieși, megieșie, megieșită.