8 definiții pentru megalozaur
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
megalozaur sm [At: DN3 / P: ~za-ur / Pl: ~i / E: fr mégalosaure] Reptilă gigantică din grupul dinozaurienilor, care a trăit în era mezozoică.
MEGALOZAUR s.m. Reptilă gigantică din grupul dinozaurienilor, care a trăit în era mezozoică. [Pron. -za-ur. / < fr. mégalosaure, cf. gr. megas – mare, sauros – șopîrlă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MEGALOZAUR s. m. dinozaurian care, în mers, se sprijinea pe coadă. (< fr. mégalosaure)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*megalosáur m. (megalo- ca în megalitic și vgr. saûros, șopîrlă). Geol. Un fel de șopîrlă colosală care trăĭa în formațiunile jurasice și cretacee. – Și -záur (după fr.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
megalozaur (desp. -za-ur) s. m., pl. megalozauri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
megalozaur (-za-ur) s. m., pl. megalozauri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
megalozaur s. m. (sil. -za-ur), pl. megalozauri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
MEGALO- „mare, uriaș, înalt, gigant, intens”. ◊ gr. megas, megalos „uriaș” > fr. mégalo-, engl. id., germ. id. > rom. megalo-. □ ~blast (v. -blast), s. n., globulă roșie care are un nucleu foarte mare; ~cefal (v. -cefal), adj., care prezintă megalocefalie; sin. megacefal; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., anomalie care constă în dezvoltarea excesivă a craniului; sin. megacefalie, megalocranie; ~cit (v. -cit), s. n., celulă roșie mare și anucleată, care apare în sînge în cazul anemiei pernicioase; ~cranie (v. -cranie), s. f., megalocefalie*; ~dactilie (v. -dactilie), s. f., dezvoltare exagerată a degetelor; ~dermie (v. -dermie), s. f., hipertrofie congenitală a pielii; sin. dermomegalie; ~gametogeneză (v. gameto-, v. -geneză), s. f., proces de formare a macrogameților; ~manie (v. -manie), s. f., manifestare psihică morbidă, caracterizată prin obsesia grandorii, a gloriei, a puterii; ~melie (v. -melie), s. f., anomalie congenitală care constă în gigantismul unuia sau al ambelor membre superioare; ~psihie (v. -psihie), s. f., încredere exagerată în propriile sale forțe sau posibilități; ~splanhnie (v. -splanhnie), s. f., mărise excesivă a viscerelor; sin. megasplanhnie; ~splenie (v. -splenie), s. f., mărire exagerată a splinei; ~timie (v. -timie), s. f., creștere în volum a timusului; ~zaur (~saur) (v. -zaur), s. m., reptilă fosilă gigantică dinozauriană, din mezozoic, care, în mers, se sprijinea pe coadă.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: -za-ur
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
megalozaur, megalozaurisubstantiv masculin
- 1. Reptilă gigantică din grupul dinozaurienilor, care a trăit în era mezozoică. DN
etimologie:
- mégalosaure DN