MEGALOCIT, megalocite, s. n. Celulă roșie, mare, care apare în sânge în cursul anemiei pernicioase. – Din fr. mégalocyte.

megalocit sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fr mégalocyte] Megaloblast.

MEGALOCIT, megalocite, s. n. (Biol.) Celulă roșie, mare, care apare în sânge în cursul anemiei pernicioase. – Din fr. mégalocyte.

MEGALOCIT s.n. Hematie de dimensiuni mai mari decît cele normale. [< fr. mégalocyte, cf. gr. megas – mare, kytos – celulă].

MEGALOCIT s. n. hematie de dimensiuni mari. (< fr. mégalocyte)

megalocit s. n., pl. megalocite

megalocit s. n., pl. megalocite

megalocit s. n., pl. megalocite

MEGALO- „mare, uriaș, înalt, gigant, intens”. ◊ gr. megas, megalos „uriaș” > fr. mégalo-, engl. id., germ. id. > rom. megalo-. □ ~blast (v. -blast), s. n., globulă roșie care are un nucleu foarte mare; ~cefal (v. -cefal), adj., care prezintă megalocefalie; sin. megacefal; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., anomalie care constă în dezvoltarea excesivă a craniului; sin. megacefalie, megalocranie; ~cit (v. -cit), s. n., celulă roșie mare și anucleată, care apare în sînge în cazul anemiei pernicioase; ~cranie (v. -cranie), s. f., megalocefalie*; ~dactilie (v. -dactilie), s. f., dezvoltare exagerată a degetelor; ~dermie (v. -dermie), s. f., hipertrofie congenitală a pielii; sin. dermomegalie; ~gametogeneză (v. gameto-, v. -geneză), s. f., proces de formare a macrogameților; ~manie (v. -manie), s. f., manifestare psihică morbidă, caracterizată prin obsesia grandorii, a gloriei, a puterii; ~melie (v. -melie), s. f., anomalie congenitală care constă în gigantismul unuia sau al ambelor membre superioare; ~psihie (v. -psihie), s. f., încredere exagerată în propriile sale forțe sau posibilități; ~splanhnie (v. -splanhnie), s. f., mărise excesivă a viscerelor; sin. megasplanhnie; ~splenie (v. -splenie), s. f., mărire exagerată a splinei; ~timie (v. -timie), s. f., creștere în volum a timusului; ~zaur (~saur) (v. -zaur), s. m., reptilă fosilă gigantică dinozauriană, din mezozoic, care, în mers, se sprijinea pe coadă.

MEGALOCÍT (< fr. {i}; {s} megalo- + cito-) s. n. Celulă roșie, mare (10-20μ), anucleată, care apare în sânge în cursul anemiei pernicioase sau în măduva osoasă în anemiile provocate de carența vitaminei B₁₂.

megalocit s.n. (biol.) gigantocit, macrocit. Megalocitul este un eritrocit cu dimensiuni anormal de mari, care apare, patologic, în sângele periferic.