12 definiții pentru medieval


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEDIEVÁL, -Ă, medievali, -e, adj., s. f. pl. 1. Adj. Care aparține Evului Mediu, privitor la Evul Mediu, al Evului Mediu. ♦ (Substantivat) Om din Evul Mediu. 2. S. f. pl. (Tipogr.) Litere care imită scrierea din Evul Mediu. [Pr.: -di-e-] – Din fr. médiéval.

medieval, ~ă [At: CARAGIALE, O. VII, 249 / P: ~di-e~ / Pl: ~i, ~e / E: fr médiéval] 1 a Care aparține Evului Mediu. 2 a Referitor la Evul Mediu. 3 a Specific Evului Mediu. 4-5 sm Persoană care a trăit în Evul Mediu. 6 sf (Tip) Literă care imită scrierea din Evul Mediu.

MEDIEVÁL, -Ă, medievali, -e, adj., s. f. pl. 1. Adj. Care aparține evului mediu, privitor la evul mediu, al evului mediu. ♦ (Substantivat) Om din evul mediu. 2. S. f. pl. (Tipogr.) Litere care imită scrierea din evul mediu. [Pr.: -di-e-] – Din fr. médiéval.

MEDIEVÁL, -Ă, medievali, -e, adj. Care se referă la evul mediu, din evul mediu, al evului mediu. S-au sfărîmat orașe de veacuri și s-au prăbușit cetăți de clopotnițe medievale. ARGHEZI, P. T. 69. Înfășurați în bunzi imense, cît niște pelerine medievale, acoperiți cu pleduri groase și îmblănite, sfidau gerul aspru ce dăinuia de peste o săptămînă. REBREANU, R. I 214. ◊ Fig. Cetatea... își înălță spre cer silueta medievală. BOGZA, C. O. 212. ♦ (Substantivat) Om din evul mediu. Medievalii au clădii catedralele gotice.

MEDIEVÁL, -Ă adj. Referitor la evul mediu, din evul mediu. // s.m. Om din evul mediu. // s.f.pl. Litere de tipar care imită scrisul colțuros și strâns legat al evului mediu. [Pron. -di-e-. / < fr. médiéval, cf. lat. medium – de mijloc, aevum – epocă].

MEDIEVÁL, -Ă I. adj. referitor la evul mediu. II. s. f. pl. litere de tipar cu piciorușele de formă triunghiulară, care imită scrisul colțuros și strâns legat al evului mediu. (< fr. médiéval)

MEDIEVÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de evul mediu; propriu evului mediu. [Sil. -di-e-] /<fr. médiéval[1]

  1. Ca s.f.pl. medievale = litere de tipar care imită scrisul colțuros și strâns legat al evului mediu — LauraGellner

medieval a. ce ține de evul-mediu, de timpul scurs între anii 476-1453.

*medievál, -ă adj. (d. lat. medium aevum, evu mediŭ; fr. médiéval). Din evu mediŭ, al evuluĭ mediŭ: istoria medievală (476-1453 după Hristos). Fig. Barbar, autoritar: apucăturĭ medievale.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

medievál (-di-e-) adj. m., pl. medieváli; f. medieválă, pl. medievále

medievál adj. m. (sil. -di-e-), pl. medieváli; f. sg. medieválă, pl. medievále[1]

  1. Ca s.f.pl. medievale = litere de tipar care imită scrisul colțuros și strâns legat al evului mediu — LauraGellner

Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MEDIEVÁL, -Ă adj. (< fr. médiéval, cf. lat. medium – de mijloc, aevum – epocă): în sintagma latină medievală (v.).

Intrare: medieval
medieval adjectiv
  • silabație: me-di-e-val info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • medieval
  • medievalul
  • medievalu‑
  • medieva
  • medievala
plural
  • medievali
  • medievalii
  • medievale
  • medievalele
genitiv-dativ singular
  • medieval
  • medievalului
  • medievale
  • medievalei
plural
  • medievali
  • medievalilor
  • medievale
  • medievalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

medieval

  • 1. Care aparține Evului Mediu, privitor la Evul Mediu, al Evului Mediu.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • S-au sfărîmat orașe de veacuri și s-au prăbușit cetăți de clopotnițe medievale. ARGHEZI, P. T. 69.
      surse: DLRLC
    • Înfășurați în bunzi imense, cît niște pelerine medievale, acoperiți cu pleduri groase și îmblănite, sfidau gerul aspru ce dăinuia de peste o săptămînă. REBREANU, R. I 214.
      surse: DLRLC
    • figurat Cetatea... își înălță spre cer silueta medievală. BOGZA, C. O. 212.
      surse: DLRLC

etimologie: