MEDIEVAL, -Ă adj., subst. 1. Adj. Care aparține evului mediu, privitor la evul mediu, specific evului mediu. Lasă-te de castele medievale ; leapădâ-te de iuncheri. CARAGIALE, O. VII, 249. Omul medieval atârna de persoana baronului feudal, de rege ori împărat. GHEREA. ST. CR. II, 314. Turnurile orașului se estompează nedeslușite ca într-o gravură germană medievală. PETICĂ, O. 243. Izbeam cu parul în dreapta și în stînga. . . spre a mă mîngîia cu închipuirea că săvîrșesc cine știe ce mare ispravă de cavalerism medieval. HOGAȘ, M. N. 186. Înfășurați în bunzi imense, cît niște pelerine medievale. . ., sfidau gerul aspru. REBREANU, R. I, 214. Acel faimos episcop medieval pe care l-a chemat Toma din Kempis. SADOVEANU, O. IX, 214. Medieval a fost Dante și prin concepțiile sale politice. OȚETEA, R. 196. Clopotnițe medievale. ARGHEZI, P. T. 69. Ștefan cel Mare e mîndria Moldovei medievale. CONTEMP. 1954, nr. 404, 5/4. Tema luptei dintre cele două lumi, medievală și modernă. LL I, 124. Cînd și cînd apare pe cîte o culme un castel medieval, cu ziduri de cetate. V. ROM. iulie 1 957, 79. ♦ (Substantivat) Om din evul mediu. Medievalii au dat. . . însemnătate acestor tautologii. MAIORESCU, L. 71. 2. Subst. pl. (Tipogr. ; atestat în forma medievale) Literă care imită scrierea din evul mediu. Cf. V. MOLIN, V. T. Pronunțat: -di-e-. – Pl.: medievali, -e. – Din fr. médiéval.