11 definiții pentru medicație

MEDICÁȚIE, medicații, s. f. Totalitatea medicamentelor sau a mijloacelor curative în tratarea unui bolnav; tratament medical (cu medicamente). – Din fr. médication.

MEDICÁȚIE, medicații, s. f. Totalitatea medicamentelor sau a mijloacelor curative în tratarea unui bolnav; tratament medical (cu medicamente). – Din fr. médication.

MEDICÁȚIE, medicații, s. f. Mod de a trata un bolnav sau o boală; tratament. În momentul cînd schimbăm medicația este bine să încercăm efectul ei pe un teritoriu redus. NICOLAU-MAISLER, D. V. 111.

medicáție (-ți-e) s. f., art. medicáția (-ți-a), g.-d. art. medicáției; pl. medicáții, art. medicáțiile (-ți-i-)

medicáție s. f. (sil. -ți-e), art. medicáția (sil. -ți-a), g.-d. art. medicáției; pl. medicáții, art. medicáțiile (sil. -ți-i-)

MEDICÁȚIE s. (MED.) tratament, (înv. și reg.) medicină. (~ prescrisă unui bolnav.)

MEDICÁȚIE s.f. Tratament (cu medicamente) al unui bolnav. [Gen. -iei, var. medicațiune s.f. / cf. fr. médication, lat. medicatio].

MEDICÁȚIE s. f. administrarea de medicamente în scop terapeutic. (< fr. médication)

MEDICÁȚIE ~i f. Totalitate a mijloacelor curative folosite în tratarea unui bolnav; tratament medicamentos. /<fr. médication

*medicațiúne f. (lat. medicátio, -ónis). Acțiunea de a vindeca, întrebuințarea unuĭ medicament, tratament: medicațiunea lepreĭ e încă nesigură. – Și -áție.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MEDICÁȚIE s. (MED.) tratament, (înv. și reg.) medicínă. (~ prescrisă unui bolnav.)

Intrare: medicație
medicație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular medicație medicația
plural medicații medicațiile
genitiv-dativ singular medicații medicației
plural medicații medicațiilor
vocativ singular
plural