MEDICÁȚIE s. f. Totalitatea medicamentelor sau, p. ext., a mijloacelor curative folosite în tratarea unui bolnav ; tratament. Medicațiunea cată să nu ia niciodată aerul unei torture. MAN. SĂNĂT. 185/7. Aplicațiuni. . . ale principilor sistemului nostru de medicațiune. ib. 198/5, cf. POLIZU. Afară de medicația hormonală sau endocriniană în general, e locul să menționăm tratamentul cu ioni diferiți. PARHON, B. 173. A pus la îndemîna bolnavilor o medicație activă. CONTEMP. 1950, nr. 184, 7/1. - Pl.: medicații. – Și: medicațiúne s. f. – Din fr. médication.