MEDIATIZARE, mediatizări, s. f. Acțiunea de a mediatiza. [Pr.: -di-a-] – V. mediatiza.

mediatizare sf [At: DN⁴ / Pl: ~zări / E: mediatiza] 1 (Rar) Folosire a unui lucru ca mediator. 2 (Rar) Transformare a unui lucru într-unul mediat. 3 Informare a publicului prin mass-media.

MEDIATIZARE s. f. 1. acțiunea de a mediatiza. 2. proces logic realizat prin intermediul unui termen (sau enunț, propoziție) mediu. (< mediatiza)

mediatizare s. f. (comunic.) Aducere la cunoștința publicului prin mass-media ◊ „Oricum, mediatizarea și rapidă și intensă a numelui acestuia [Mihai Botez] s-ar putea să însemne ceva mai mult decât o simplă ipoteză de presă.” R.lit. 2128 X 92 p. 18. ◊ „Extravaganțele din Parlament se datoresc mediatizării excesive.” R.l. 22 III 93 p. 3 (din media; cf. fr. médiatisation)

MEDIATIZA, mediatizez, vb. I. Tranz. A face cunoscut prin mass-media. [Pr.: -di-a-] – Din fr. médiatiser.

mediatiza¹ vt [At: LM / P: ~di-a~ / Pzi: ~zez / E: ger mediatisieren] (Rar; c. i. teritorii, suverani etc.) A face să-și piardă suveranitatea, să depindă indirect de șeful suprem al statului.

mediatiza² vt [At: DN⁴ / Pzi: ~zez / E: fr médiatiser] 1 (Rar) A folosi un lucru ca mediator. 2 (Rar) A transforma un lucru într-unul mediat. 3 A face cunoscut publicului prin mass-media.

MEDIATIZA, mediatizez, vb. I. tr. 1. A folosi un lucru ca mediator. 2. A transforma un lucru imediat în altul mediat (2). (< fr. médiatiser)

mediatiza vb. I A aduce la cunoștința publicului prin mass-media ◊ „Demersurile comitetului pentru obținerea vizei de intrare în America au fost intens mediatizate în cursul anului trecut în SUA, Japonia și alte țări [...]” R.l. 5 V 91 p. 1 (din media)

A MEDIATIZA ~ez tranz. (știri, informații etc.) A prezenta prin mass-media; a face cunoscut; a comunica. /<fr. médiatiser, engl. mediatize

*mediatizéz v. tr. (d. mediat). Fac mediat, fac să nu depindă direct de împărat, vorbind de principĭ și țările lor în vechiŭ imperiŭ germanic.

mediatizare (desp. -di-a-) s. f., g.-d. art. mediatizării; pl. mediatizări

*mediatizare (-di-a-) s. f., g.-d. art. mediatizării; pl. mediatizări

mediatizare s. f., pl. mediatizări

mediatiza (a ~) (desp. -di-a-) vb., ind. prez. 1 sg. mediatizez, 3 mediatizează; conj. prez. 1 sg. să mediatizez, 3 să mediatizeze

*mediatiza (a ~) (-di-a-) vb., ind. prez. 3 mediatizează

mediatiza vb., ind. prez. 1 sg. mediatizez, 3 sg. și pl. mediatizează

MEDIATIZÁ vb. I. Tranz. (Rar ; complementul indică teritorii, suverani etc.) A face să-și piardă suveranitatea, să depindă (indirect) de șeful suprem al statului. Cf. LM, BARCIANU, ALEXI, W. ◊ R e f l. p a s. Încă de la Mircea Vodă, Banatul s-a mediatizat și banii sînt titluri deșerte date de domnul Ungrovlahiei. CODRU-DRĂGUȘANU, C. 17. Începînd de la Ludovic al Xl-lea. . . încet, încet se mediatizară dinastii, se încorporară provincii vasale cu regatul, id. ib.242. - Pronunțat: -di-a-. – Prez. ind.: mediatizez. – Din germ. mediatisieren.