MEDIASTIN s. n. Cavitate anatomică cuprinsă între cei doi plămâni și care conține inima, timusul, esofagul, aorta și canalul toracic. [Pr.: -di-as-] – Din fr. médiastin.

mediastin s [At: POLIZU, P. 143/19 / P: ~di-as~ / E: fr médiastin] (Atm) Spațiu din cavitatea toracică cuprins între cele două regiuni pleuro-pulmonare.

MEDIASTIN, mediastine, s. n. Cavitate anatomică cuprinsă între cei doi plămâni și care conține inima, timusul, esofagul, aorta și canalul toracic. [Pr.: -di-as-] – Din fr. médiastin.

MEDIASTIN s.n. Regiune a pieptului cuprinsă între cele două cavități pleurale. [Pron. -di-as-. / < fr. médiastin, lat. mediastinum].

MEDIASTIN s. n. 1. partea mediană a cavității toracice, între stern, diafragmă, coloana vertebrală și plămâni. 2. membrană mediană transversală, a fructelor cruciferelor. (< fr. médiastin)

MEDIASTIN n. Spațiu toracic cuprins între cele două cavități pleurale. [Sil. -di-as-] /<fr. médiastin

mediastin (desp. -di-as-) s. n.

mediastin (-di-as-) s. n.

mediastin s. n. (sil. -di-as-), pl. mediastine

MEDIASTIN subst. (Anat.) Spațiu din cavitatea toracică cuprins între cele două regiuni pleuro-pulmonare. Inima se află în mediastinul anter[ior], cam în stînga, între fețele concave ale plămînilor. POLIZU, P. 143/19. Aceste două foi alcătuiesc un fel de despărțitură numită mediastinul cel de dinapoi, înăuntrul căruia se află aorta. KRETZULSESCU, A. 311/5, cf. LM. - Pronunțat: -di-as-. – Din fr. médiastin.