13 definiții pentru mediație mediațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEDIÁȚIE, mediații, s. f. Acțiunea de a media; mediere, mijlocire; intervenție a unui stat, a unei organizații internaționale ori a unei persoane oficiale pentru rezolvarea pașnică a conflictelor dintre state, luând parte la tratative și uneori formulând propuneri. [Pr.: -di-a-] – Din fr. médiation.

MEDIÁȚIE, mediații, s. f. Acțiunea de a media; mediere, mijlocire; intervenție a unui stat, a unei organizații internaționale ori a unei persoane oficiale pentru rezolvarea pașnică a conflictelor dintre state, luând parte la tratative și uneori formulând propuneri. [Pr.: -di-a-] – Din fr. médiation.

mediație sf [At: NEGULICI / P: ~di-a~ / V: ~iune / E: fr médiation] (Înv) 1-2 Mediere (1-2).

MEDIÁȚIE, mediații, s. f. Acțiunea de a interveni între părți adverse (persoane, state etc.) pentru a le aduce la o înțelegere, la un acord; mijlocire.

MEDIÁȚIE s.f. Intervenție făcută între doi adversari pentru a-i împăca, pentru a-i face să se înțeleagă; mediere, mijlocire. [Gen. -iei, var. mediațiune s.f. / cf. fr. médiation, lat. mediatio].

MEDIÁȚIE s. f. acțiunea de a media; mediere. ◊ intervenție a unui stat, a unei organizații internaționale, unei persoane oficiale în vederea aplanării sau prevenirii unui conflict. (< fr. médiation)

*mediațiúne f. (lat. mediátio, -ónis), mijlocire, intervenirea cuĭva ca să producă un acord. – Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mediáție (-di-a-ți-e) s. f., art. mediáția (-ți-a), g.-d. art. mediáției; pl. mediáții, art. mediáțiile (-ți-i-)

mediáție s. f. (sil. -di-a-ți-e), art. mediáția, (sil. -ți-a), g.-d. art. mediáției; pl. mediáții, art. mediáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MEDIAȚIE s. intermediu, mediere, mijlocire. (~ lui era necesară.)

Intrare: mediație
mediație substantiv feminin
  • silabație: me-di-a-ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mediație
  • mediația
plural
  • mediații
  • mediațiile
genitiv-dativ singular
  • mediații
  • mediației
plural
  • mediații
  • mediațiilor
vocativ singular
plural
mediațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mediațiune
  • mediațiunea
plural
  • mediațiuni
  • mediațiunile
genitiv-dativ singular
  • mediațiuni
  • mediațiunii
plural
  • mediațiuni
  • mediațiunilor
vocativ singular
plural

mediație mediațiune

  • 1. Acțiunea de a media; intervenție a unui stat, a unei organizații internaționale ori a unei persoane oficiale pentru rezolvarea pașnică a conflictelor dintre state, luând parte la tratative și uneori formulând propuneri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: intermediu mediere mijlocire

etimologie: